30 de ani de la Referendumul de reducere a armamentelor, efectivelor şi cheltuielilor militare cu 5%, noiembrie 1986

Refuzul lui Ceauşescu. La începutul anilor 80, Ceauşescu este atenţionat de URSS că armata română trebuie modernizată deoarece este cea mai slab dotată din Tratatul de la Varşovia. Răspunsul lui Ceauşescu a fost: „Aproape 50% din efectivele armatei lucrează în economie. Considerăm că prin aceasta armata îşi menţine chiar mai bine nivelul pregătirii de luptă şi politice contribuind la dezvoltarea ţării”.

Referendum naţional. La 23 noiembrie 1986, conform Legii 20, are loc consultarea populaţiei de la 14 ani în sus.

Măsuri luate împotriva cadrelor. După referendum, ofiţerii cu funcţii de locţiitori de comandant au primit denumirea de ajutori sau şefi, reducându-li-se astfel din sporuri, şi s-au redus cu 150 de lei soldele la toate cadrele.

Pensionarea forţată. La ordin superior, în fiecare unitate militară, o comisie formată din comandant, secretarul de partid şi ofiţerul cu evidenţa cadrelor a întocmit un tabel în secret doar cu ofiţerii peste 52 de ani, slab pregătiţi din punct de vedere militar şi cei care au creat probleme, fiind pensionaţi forţat (în Lugoj, un ofiţer i-a creat indirect probleme unui alt ofiţer coleg, căruia i-a preluat apoi funcţia). De asemenea, au mai ieşit la pensie la cerere ofiţeri peste 52 de ani.

Reduceri de cheltuieli. Au fost reduse cheltuielile pentru amenajarea depozitelor, rampelor, diferitelor staţii necesare asigurării condiţiilor materiale. S-a intensificat utilizarea căruţelor cu cai în loc de autocamioane pentru aprovizionare, iar pe holuri s-a înlocuit iluminatul electric cu felinare cu petrol. S-a interzis ca la întreţinere să se folosească produse petroliere pentru spălat piese şi rulmenţi, acestea fiind înlocuite cu detergenţi şi apă. Penuria de produse alimentare a avut ca efect preschimbarea sau completarea stocului pentru mobilizare, iar lipsa pieselor de schimb a pus probleme reparaţiilor la tehnica de luptă. Lipsa bateriilor de acumulatori a fost un dezastru, doar 25% din tehnica auto-blindată mai dispunea de baterii corespunzătoare.

Mijloace „moderne” de preparat hrana. S-a trecut la mijloace rudimentare de preparare a hranei în bucătării de campanie cu lemne şi la aducerea apei cu cisternele. S-a dispus, de asemenea, de către comandantul suprem, ca vesela de inox să fie înlocuită cu veselă din ceramică, cazanele de inox cu cazane din fontă, dar toate au fost evitate voit de intendenţa armatei cu un enorm consum nervos. După referendum, generalul Milea, ministrul Apărării, l-a chemat pe şeful Direcţiei Intendenţă şi i-a ordonat reducerea şi mai mult a cheltuielilor militare. Acesta i-a raportat că nu mai este posibil, afectând echiparea şi hrănirea armatei, la care Milea (cel care apoi a dat ordin armatei la Revoluţie să tragă în populaţie) a ţipat: ”Să termini cu politica drepturilor câştigate! Treci la executare!”.

Dotarea cu armament din producţie proprie. Armamentul de infanterie era, la nivel mondial, produs prin licenţă sovietică, transportoarele amfibii blindate aveau probleme tehnice, tancurile erau depăşite şi cu probleme tehnice, artileria antitanc, mijlocie şi grea, produsă la Reşiţa, prin licenţă chineză, era depăşită şi tractată (ţările NATO şi cele din Tratatul de la Varşovia s-au dotat cu artilerie modernă autopropulsată, dotată cu calculatoare balistice şi muniţii cu bătaie lungă), mijloacele de transmisiuni – un dezastru, avioanele de antrenament erau inferioare… În concluzie, armata română a fost cea mai slab dotată din Tratatul de la Varşovia şi singura din lume cu artilerie cu roţi din lemn (Obuzier Skoda 150 mm şi Schneider calibrul 105 mm din anii 30) până în anul 1994.

(Foto: semnatari din UM 01140 Lugoj, sub atenta supraveghere a unui secretar de partid)