Addenda la „Cupa Respect”: ecouri de la o întrecere pe cinste

Share Button

Spuneam  în cronica Cupei “Respect” că finala a fost câştigată în premieră, după un meci “pe viaţă şi pe moarte”, după executarea loviturilor de departajare, de către formaţia arădeană „Ortopedia”, pregătită de antrenorul-jucător, medic ortoped Ilie Trocan, în dauna sucevenilor de la Florconstruct. Iată cele două echipe finaliste, cât şi ocupanta locului al III-lea):

Ortopedia Arad: Mădălin Gheorghe,  Mircea Aslău, Moise Terfeloagă, Toni Kovacs, Ovidiu Moraru, Petru Dragoş, jucătorul care s-a ales cu o ruptură a tendonului lui Ahile (norocul său că în următoarea zi a fost operat în regim de urgenţă de un coleg de echipă, venit duminica special pentru a rezolva cazul), Dan Toader, Dan Fruja, Nelu Tulcan, Doru Huzul, Liviu Chiţu şi Ilie Trocan;

Florconstruct Suceava: Vasile Florea, Gheorghe Blându, Dan Jalbă, Vlad Stănescu, Adrian Hâncescu, Vasile Dănilă;

Vulturii Bazoş: Sebastian Belu, Mircea Rusu, Doru Tătaru, Marian Tătaru, Flavius Buţă, Florin Belu, Gheorghe Seculiul, Eugen Pigli, Ciprian Militar, Călin Milutin, Ovidiu Jugariu, Romulus Rasca, Dănuţ Opriş, Nicolae Hoţea.

Mai mult ca sigur că această competiţie organizată exemplar nu ar fi putut avea loc fără implicarea gazdelor, echipă care a câştigat respectul tuturor, de aceea trebuie să îi amintim pe toţi cei care au jucat în teren (dar mai ales în afara lui). Iată formaţia completă a Amicilor Veseli Lugoj: Dan Cristian Tătar, Darius Tătar (aşchia nu sare departe de trunchi), Nicolae Ciucure, Mihăiţă Popadineţ, Johny Haţegan, Nelu Moldovan, Neluţu Neagu, Gelu Lungu, Andrei Eneşca, Bogdan Constândana, Silviu Laudacescu, Cristian Berciu, Ovidiu Neiconi, Ciprian Vânătu, Constantin Goloşie (vioara întâi a acţiunii, în acelaşi timp şi “vinovatul” principal al reuşitei), Gabriel Goloşie (vezi paranteza de la Tătar!), Dan Spătar, Valentin Ilia, Adi Szabo, sponsorul principal, patronul firmei ASEXPRESS, Alexandru Silaghi, Florin Subţire, Dan Bidiviu, Cristian Peter.

Câteva impresii „culese la cald”

„Venim la Lugoj pentru a patra, a cincea oară, ne simţim extraordinar, avem şi mulţi prieteni, unii ne-au fost pacienţi și i-am “reparat” pentru a putea juca din nou fotbal, cu toate că ne-au fost şi ne sunt adversari. Eu sunt medicul Ilie Trocan (antrenor-jucător), de la Spitalul Judeţean Arad, Secţia de Ortopedie, şi vreau să vă declar la modul cel mai sincer că ne onorează această invitaţie primită şi doresc să-mi manifest regretul că nu am putut să dăm curs şi invitaţiei de anul trecut, din motive mai mult sau mai puţin obiective. Facem toate eforturile posibile să venim aici, în oraşul dumneavoastră, unde ne simţim foarte bine de fiecare dată. Aş mai dori să adaug că eu, unul, mi-s bănăţan, din Orşova (din Râşava) şi-mi amintesc cu plăcere că aici, pe vremea când eram copil, exista o echipă bună, bună, Dierna Orşova, care a dat câţiva jucători buni, dintre care aş aminti pe Bojin, care a jucat la Poli, la FC Argeş, Pârvu, prieten bun cu mine, Lăzărică, actualmente timişorean, fost jucător la Dinamo Bucureşti. Între timp m-am mutat în Arad, unde am găsit un nucleu de tineri, ca şi mine, pe vremea aceea, şi după 40-50 de ani, am rămas prieteni și ne revedem şi acum cu multă bucurie, pentru că fotbalul ne uneşte, ne ajută să ne cunoaştem, să ducem relaţiile mai departe, chiar şi în afara terenului de sport. Am participat, cum spuneam, de mai multe ori la Cupa Respect, reuşind rezultate notabile totdeauna, dar niciodată nu am reuşit să cucerim cupa. Ne-am mobilizat exemplar de data asta şi am reuşit să spargem gheaţa, îmbogăţindu-ne vitrina cu trofee cu această cupă multrâvnită. Să ştiţi că nu a fost uşor, deoarece au fost prezente echipe valoroase, formate din foşti fotbalişti, “plombate” cu tineri, realizându-se o simbioză între experienţa celor din categoria oldboys cu elanul tineresc, caracteristic vârstei „plombelor”, mie revenindu-mi mai mult rolul de a-i aşeza în teren, dar şi de jucător, atât cât îmi (mai) permite vârsta. Cel mai important trofeu câştigat de către toate echipele este prietenia, este respectul reciproc şi iubirea pentru mişcare, sport în general şi pentru fotbal, în mod special”.   

Iosif (Iosa) Stanciu – Sân-Mihai (Lokve) – Serbia: “Eu sînt Stanciu, dîn Banatul Sârbesc, dîn Sân-Mihai. Cu pritenii dîn Lugoj ne întâlnim – nici nu mai ştiu – cred că pentru a şasea, a şaptea oară. Noi avem o tradiţie de 11 ani cu Bazoşul, Timişoara, cu Morăviţa (Moraviţa). Anul ăsta, în luna august, o să fie a 11-a oară când ne întâlnim, la noi în Banatul Sârbesc, la Sân-Mihai. Îmi place prietenia, asta care este între jucători, cu toate că eu nu mai joc fotbal. Eu îi aduc, îi port cu mine pe băieţii ăştia mai tineri. Cu domnul Goloşîe tare bine ne înţelegem, ne-auzim şi sîntem şi prieteni de casă. Îmi plaşie prietenia asta şi aşteptăm în luna lui august să vă avem ca goşci pe voi, lugojenii, aşa cum aţi mai fost. Ne sîmţîm tare bine la Lugoj, tare bine. Când am fost prima dată la Lugoj, mi-amintesc că şi primarul ne-o dus pe noi, sîn-mienţî, la primărie şi ne-o aşteptat. Noi, românii din Banatul Sârbesc, sîntem prieteni cu românii din Lugoj. Aşa sîntem noi românii, prieteni. Şî cred că noi (râzând, cu o bonomie şi o blândeţe caracteristice românilor de pretutindeni) cei din Banatul Sârbesc sîntem mai români”.

Amicul Vesel” Constantin Goloşie (factotu-mul acţiunii, cunoscut mai mult ca om al faptei, decât al vorbelor)  ne-a declarat succint: „Constat cu surprindere şi plăcere în acelaşi timp că acţiunea a fost unanim apreciată ca fiind o reuşită pe toate planurile, lucru datorat întregului colectiv care s-a înhămat (şi) la acestă ediţie a “Cupei Respect”. faptul că au venit tocmai din îndepărtata Suceavă e grăitor. Consider că niciun efort nu este prea mare atunci când doreşti a sădi „floarea prieteniei”, ştiut fiind faptul că „prietenia este regina florilor din grădina sufetului”.

Am fi nedrepţi dacă nu am aminti aici şi de crainicul luat în “balon”-ul unde s-a desfăşurat competiţia, fost component al echipei Amicii Veseli, care, de ceva vreme, şi-a pus ghetele în cui. Nu şi dragostea pentru fotbal. Este vorba de Ilie Constantin, alias Zamă, un amalgam de Domozină, Secoşan, Dobre, Szepesi ş.a., care, cu umor, anunţa publicul spectator că a fost henţ cu mâna, sau că nu a fost henţ, deoarece nu este considerat henţ atingerea cu mâna stângă a mingii, de la cot în jos. El este acelaşi Zamă, care-i preia rolul lui Octavin Ursulescu, la diverse sindrofii, sau prezentatorul serios, “tras la papion”, al Festivalului Coral Internaţional “Ion Vidu”. Ce să mai lungim vorba! Dacă Zamă nu e, nimic nu e!

Mircea ANGHEL

1067

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.