„Am fost atras de mic copil de haina și disciplina militară, pentru că am crescut cu ambele în casă” , ne-a declarat preotul Emanuel Gafiţa

Share Button

– Sunteţi noul preot militar al Batalionului 183 Artilerie Lugoj, de aceea cred că, pentru început, se impune prezentarea un mini CV al dumneavoastră. 

  • Desigur, o voi face cu multă plăcere. Mă numesc  Emanuel Gafița, născut (1990)și crescut în orașul de pe malurile Timișului, fiu de cadru militar. Căsătorit cu lugojeanca Roxana Gafița, având o fiică Iustina, în vârstă de doi ani.

Am urmat cursurile primare și gimnaziale la Școala cu Clasele I-VIII Nr. 3 din Lugoj, liceale la Seminarul Teologic Liceal ,,Ioan Popasu” din Caransebeș, universitare si post universitare la Facultatea de Teologie ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, în prezent fiind doctorand la aceeasi institutie prestigioasa de invatamant teologic.  Permiteţi-mi vă rog să vă spun câteva cuvinte despre  activitatea pe care am desfăşurat-o până acum:
2013-2014: Animator socio-educativ la Centrul De Zi pentru Copii ,,Sfântul Nicolae” din Lugoj

2014-2017: Preot Paroh la Parohia Ortodoxă Română Mâtnicu Mic din Protopopiatul Făget   și Coordonator al Centrului de Zi pentru Copii Patriarh ,,Miron Cristea” din Făget.

– Cum aţi ajuns preot militar, la Lugoj?

  • În data de 2 mai 2017, am participat la București la un concurs organizat de Patriarhia Română în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale în vederea ocupării postului vacant de preot militar pe seama Batalionului 183 Artilerie Lugoj.

– Prin ce se deosebeşte un preot militar de un preot „civil”, sau mai bine spus, care sunt atribuţiile de serviciu ale unui preot militar? Ce este clerul militar din care acum faceţi parte?

  • Preotul militar asigură asistența religioasă a cadrelor militare, personalului civil, precum și familiilor acestora;
  • oficiază Sfânta Liturghie, celelalte slujbe și servicii religioase pentru personalul militar și civil;
  • transmite militarilor învățătura de credință a Bisericii strămoșești, cultivă în sufletele acestora valorile spirituale străbune, precum omenia, dragostea și respectul față de memoria și jertfele înaintașilor, moralitatea sănătoasă, demnitatea și onoarea militară, responsabilitatea, iubirea aproapelui, iubirea de neam și de țară, grija pentru ducerea la îndeplinire a misiunilor încredințate, modestia, supunerea, precum și alte virtuți.

Clerul militar este o categorie socioprofesională constituită din preoții militari care își desfășoară activitatea în structurile Ministerului Apărării Naționale în scopul satisfacerii cerințelor spiritual-religioase ale personalului.

– Desigur că prezenţa preoţilor în armată nu este ceva nou, cum poate ar fi tentaţi unii să creadă, de aceea vă rog să faceţi o mică incursiune prin istorie.

  • Da, aveţi dreptate. În numeroase documente, precum şi în scrierile cronicarilor, este menţionată prezenţa preoţilor, alături de cei care îi păstoreau în rândul oştirilor româneşti, care au luptat prin secole pentru apărarea teritoriului străbun.

Nu lipsit de importanţă în evoluţia relaţiei ARMATĂ–BISERICĂ este şi faptul că doi dintre cei mai străluciţi domnitori români, cunoscuţi pentru actele de vitejie şi pentru geniul diplomatic de care au dat dovadă, au ştiut să salveze fiinţa naţională au fost Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Constantin Brâncoveanu, canonizaţi ca o recunoaştere a meritelor lor pe tărâm militar şi bisericesc.

Primele încercări de integrare oficială a clerului în armată datează din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Atunci s-a preconizat crearea funcţiei de „preot de polc” şi înfiinţarea câte unei biserici în fiecare unitate a armatei permanente. Data oficializării asistenţei religioase în Armata României este 6 aprilie 1870, atunci când a fost promulgat de regele Carol I, Înaltul Decret nr. 603, prin care este aprobat „Regulamentul pentru clerul din armata permanentă“. Acest regulament prevedea că fiecare regiment sau batalion independent „poate avea câte un preot din religia dominantă a României“ adică religia creştin-ortodoxă. Preotul avea grad militar şi însoţea oştirea tot timpul. În 1924 apare prima Episcopie a armatei cu sediul la Alba Iulia – oraş simbol al tuturor românilor – condusă de P.S. Iustinian Teculescu (1923-1924), urmându-i P.S. Dr. Ioan Stoia (1925-1937) iar şirul se încheie cu P.S. General dr. Partenie Ciopron (1937- 1948). Atunci instituţia clerului militar a devenit  parte integrantă a armatei române, meritele sale fiind pe deplin recunoscute iar utilitatea şi eficacitatea probate în focul a două războaie mondiale. Din păcate, odată cu venirea la putere a regimul comunist, armata s-a văzut nevoită să renunţe la această instituţie prin Decretul din august 1948, prin care Episcopia militară se desfiinţează ducând la pieirea unei tradiţii glorioase, pricinuind pierderi care au lovit dureros atât Armata cât şi Biserica.

Din fericire, în 1995, se reia activitatea de asistenţă religioasă cu caracter permanent în armată, prin semnarea unui Protocol cu privire la organizarea şi desfăşurarea asistenţei religioase în Armata României de către ministrul apărării naţionale, Gheoghe Tinca şi patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Teoctist.

În Protocol s-a evidenţiat, în mod repetat, teza reluării instituţiei asistenţei religioase în armată pentru continuarea tradiţiilor poporului român: „În Armata României se reia activitatea de asistenţă religioasă, cu caracter permanent, care are menirea să răspundă cerinţelor religioase, morale şi spirituale ale militarilor şi să contribuie la educaţia religioasă, patriotică, civică şi etică a acestora”.

– Ce v-a determinat să optaţi pentru postul de preot militar?

– Pot spune că am fost atras de mic copil de haina și disciplina militară, acest lucru cu siguranță pentru că am crescut cu ambele în casă, având tatăl militar, motiv pentru care atunci când acest post a fost vacantat nu am ezitat nici o clipă pentru a candida”.

– Ce v-aţi propus să realizaţi în continuare?

– Având în vedere faptul că Garnizoana Lugoj este una cu o bagată tradiție, și cu un număr însemnat de cadre active, în rezervă dar și în retragere cred că se impunea existența unui preot militar în mijlocul celor care servesc sau au servit patria. În Lugoj a existat între anii 2002-2005 funcția de preot militar, ocupată de Părintele Traian Birăescu și iată că din fericire este reactivată. Nădăjduiesc să am o colaborare rodnică cu viitorii mei colegi, să le pot fi de folos sufletește  și duhovniceste si  să putem realiza împreună lucruri vrednice de pomenit pentru cei ce ne vor urma peste ani”.

– Să vă dea Bunul Dumnezeu sănătate, ambiţie, voinţa de a realiza tot ceea ce aveţi în plan, pentru ca întreaga activitate pe care o veţi desfăşura să răspundă cerinţelor religioase, morale şi spirituale ale militarilor, să contribuie la educaţia religioasă, patriotică, civică şi etică a acestora.

  • Vă mulțumesc!

Interviu consemnat de Mircea ANGHEL

30

Be the first to comment

Lasă un răspuns