Aventuri din ţara anchetaţilor penal

Share Button

Nu am înţeles niciodată de unde au oamenii noştri politici atâta sete pentru funcţii, atâta dorinţă de putere, atâtea speranţe de mărire, când este ştiut că funcţia implică mari responsabilităţi, iar puterea o mare verticalitate morală.

Cred oare ei că vor fi văzuţi ca nişte supraoameni, cred ei oare că vor trăi mai mult sau că vor rămâne în istorie? Pur şi simplu nu găsesc răspunsul. Şi mă refer aici la oamenii politici corecţi, câţi or mai fi, nu la cei anchetaţi penal.

Cum poţi sta în fruntea unui guvern, mă întreb, când asupra ta planează atâtea capete de acuzare, când eşti acuzat de plagiat, când eşti cercetat de DNA, când nu te mai vrea nimeni acolo? Vedeţi, asta nu înţeleg!

Cum să apari în faţa unei ţări întregi, pozând în om al dreptăţii, al echităţii sociale, în reprezentant al naţiei, când te ştii cu musca pe căciulă, şi să-i acuzi pe alţii de nu ştiu ce maşinaţiuni politice? Ce anume îl ţine/îl reţine pe un astfel de (ne)om într-o funcţie care nu i se mai potriveşte? Ce lipici are funcţia respectivă de nu se poate desprinde de ea, nici dacă ar avea cătuşele la mâini? Vedeţi, asta nu înţeleg.

Dar mult mai de neînţeles şi cu mult mai gravă mi se pare atitudinea unui astfel de (ne)om faţă de un parvenit politic şi un impostor, care nu de mult “îi căra gemantanul” lui Miron Cozma, iar acum deţine una dintre cele mai înalte funcţii  în stat.

Este vorba, aţi dedus, de generalul cu patru stele, căruia premierul i-a dedicat o ordonanţă de urgenţă în chiar ziua morţii poliţistului Bogdan Gigină, căzut cu motocicleta într-o groapă în timp ce însoţea coloana oficială a individului.

Bine, trecem şi peste asta, peste ordonanţa de urgenţă care pare să îl salveze, dar cum poţi trece cu atâta indiferenţă şi cu atât tupeu peste moartea unui om? Să nu te intereseze pe tine, ministru al interesului naţional, decât funcţia trecătoare pe care o ai în prezent datorită altor complicităţi cu alţi indivizi la fel de corupţi? Vedeţi, asta nu pot să înţeleg şi nici nu vreau să înţeleg vreodată.

Nicolae SILADE

nicolae silade

72

Be the first to comment

Lasă un răspuns