Dor de Guardiola [short sport] Când taci și nici nu poți să faci...

Dor de Guardiola

Reprezentație de clasă la Paris în Champion League. Neymar – ca un mingicar neinspirat și răsfățat în curtea liceului, Busquets depășit total de joc, Jordi Alba înhibat și fixat în zona sa laterală, Pique și Umtiti, un cuplu de fundași centrali evident eterogen și cel puțin ciudat pentru pretențiile catalanilor, un Sergi Roberto obosit de tânăr, un Andre Gomez perfect incolor și lipsit de creativitate, cu Inesta absent așa cum a dovedit-o mereu în ultima perioadă, și Ter Stegen, un goal-keeper bun, dar atât, Barcelona a fost umilită cum demult nu s-a întâmplat la nivelul cel mai înalt al fotbalului din Europa. Cu jucători excepționali, bascul Unay Emery, tehnicianul lui Paris St. Germain, și-a răzbunat toate eșecurile trecute din Primera Division având pe banca opusă un antrenor – Luis Enrique – care și-a dovedit încă o dată limitele. Din acest motiv, lăsați la urmă în comentariu, Suarez și Messi, sufocați de tactica adversarului (și nu e prima oară în acest sezon, în care Barca va pierde și campionatul Spaniei în favoarea unui Real deloc impresionant), n-au reușit mai nimic în capitala Franței, fiind greu de crezut că returul va aduce mai mult decât o revenire de orgoliu. La cât de penetrantă e defensiva catalanilor, celălalt cuplu marca Argentina – Uruguay, Di Maria – Cavani, nu va rata nici pe Camp Nou. Giganții sunt nemotivați și obosiți, iar gloria nu ține…

Când taci și nici nu poți să faci…

Dragostea aparentă dintre finanțatorul lui Dinamo, controversatul Ionuț Negoiță, ex-fotbalistul Adrian Mutu, managerul (??) clubului și antenorul Ioan Andone s-a stins de Ziua Îndrăgostiților. După o sumedenie de mutări bizarre petrecute în vară – toamnă la nivelul lotului, după evoluții neconvingătoare ale purtătorilor de echipament alb-roșu în sireacul campionat autohton, după acțiuni modeste de marketing pe fondul unui balon de săpun umflat permanent artificial, mangementul la nivel de club a reușit, în iarnă, să împingă și balanța plecări – veniri a transferurilor la limita ridicolului. Renunțând ușor la câteva din piesele care însemnau ceva pentru economia lotului (Rotariu, Lazăr, Gnohere) și aducând la schimb cetățeni expirați, neantrenați și în condiție fizică precară în timpul unui retur aproape terminat, Dinamo și-a semnat sentința – excluderea din Play-Off – în primul rând din cauza celor aflați în frunte. Și nu a celor de pe bancă, acolo unde soluțiile sunt foarte puține și tehnicienii au fost puși, mai ales în ultima perioadă, în fața unor situații fără replică. Asumându-și farsa total neprofesionistă a conducerii, Andone a greșit grav calculele, afirmând că lotul corespunde valoric și obiectivul clasării pe unul din primele două locuri la final este unul realist. Eliminând riscul de a merge pe linia Șumudică și a spune adevărul care să-l protejeze, fostul fundaș al echipei și naționalei lui Lucescu (ce Dinamo !) își asumă acum rolul de a strange cioburile de pe banca tehnică, pregătită pentru următorul antrenor principal aruncat în vârtejul fanilor (câți or mai fi rămas) și sacrificat de inițiatorii proiectului “New Dinamo”!