Dumitru Tomoni, premiat de conducerea SŞIR pentru lucrarea despre Sabin Evuţianu

Share Button

Am tot amânat, din varii motive, publicarea unui semnal editorial despre apariţia cărţii „Sabin Evuţianu. Un dascăl în slujba neamului„, publicată la Editura Eurostampa, Timişoara, în Colecţia Patrimonium, de către colegul nostru Dumitru Tomoni.

Iată însă că acum mă văd nevoit să o semnalez aici, întrucât, la Şcoala de vară a Societății de Ştiințe Istorice din România, organizată la Braşov în perioada 20-25 iulie 2015, autorul ei a primit din partea conducerea SŞIR Premiul „Aurelian Iordănănescu” pentru această lucrare, apărută cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Timiş, prin Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş.

Îl felicităm pe Dumitru Tomoni pentru această reuşită şi reproducem, pentru informarea cititorilor noştri, o parte din „Cuvântul înainte” care însoţeşte lucrarea.

coperta evutianu 2a„Dascăl de elită, prin vocaţie şi formaţie, om de cultură, organizator şi formator de opinie prin misiunile asumate şi îndeplinite fără reproş, ajuns în fruntea învăţământului bănăţean timp de peste două decenii şi preşedinte al Regionalei „Astra Bănăţeană” timp de peste un deceniu, Sabin Evuţianu a avut un rol de excepţie în viaţa şcolară şi culturală a Banatului, demonstrând prin toate acţiunile întreprinse că prin cultură românii pot să-şi manifeste nobleţea spiritului şi să-şi justifice existenţa în rândul popoarelor europene.

Născut într-o familie de preoţi ortodocşi, rămas orfan la vârsta de zece ani şi crescut de un unchi din partea mamei şi de prietenul tatălui său, profesorul Pavel Oprişa, viitorul socru, după ce a terminat şcoala primară la Pecica (judeţul Arad), a urmat gimnaziul la Brad, liceul la Oradea şi Braşov şi facultatea la Universitatea din Budapesta. După obţinerea licenţei, a funcţionat ca profesor la Caransebeş şi Arad, iar din 1 mai 1923 s-a mutat la Timişoara, unde a fost numit inspector al şcolilor secundare din Timişoara (1923-1929) şi inspector şcolar general (1929-1946).

Format la şcoala militantismului naţional, la fel ca majoritatea intelectualilor români din generaţia sa, Evuţianu nu putea rămâne indiferent la frământările anului 1918. De aceea va face parte din grupul celor care au hotărât reapariţia ziarului ”Românul” din Arad, se va implica în pregătirea Marii Uniri şi va participa la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, în calitate de reprezentant al Școlii Normale din Arad şi delegat al ziarului ”Românul”.

DIPLOMA 1aÎnţelegând schimbările intervenite în România Mare, Evuţianu şi-a adus o importantă contribuţie la reorganizarea învăţământului românesc şi la întocmirea primelor programe analitice făcute pentru şcolile româneşti din Ardeal şi Banat. S-a remarcat şi printr-o susţinută activitate publicistică, fiind redactor la ziarul ”Românul” din Arad, ”Anuarul Liceului <Traian Doda> din Caransebeş” şi gazeta ”Făclia” din Caransebeş. În acelaşi timp, a publicat mai multe lucrări de specialitate şi zeci de studii şi articole.

Fiind preocupat de unitatea şi propăşirea românilor, şi-a adus o contribuţie importantă la constituirea şi organizarea Regionalei ”Astra Bănăţeană”, cea mai importantă asociaţie culturală din Banat, sprijinită de personalităţi culturale şi politice reprezentative, de cărturarii satelor, în cea mai mare parte slujitori ai Școlii şi ai Bisericii.

La 25 septembrie 1977 s-a stins din viaţă un mare dascăl, un om de cultură, un caracter de exceptie şi un bun creştin, care a fost mulţi ani deputat sinodal la Caransebeş, membru în Adunarea Eparhială la Timişoara şi în Consiliul Naţional Bisericesc.

În ciuda loviturilor primite de la viaţă – rămâne orfan împreună cu alţi cinci fraţi şi îşi înmormântează ambii copii şi soţia – Evuţianu a depăşit aceste momente tragice, s-a refugiat în munca pentru semenii săi şi a trecut în veşnicie la patriarhala vârstă de 88 de ani. Astăzi, o stradă în Timişoara îi eternizează numele, iar volumul de faţă – modest omagiu adus memoriei unui mare dascăl şi iubitor de neam şi ţară – îşi propune o mai bună cunoaştere a vieţii şi activităţii unui slujitor al şcolii, omniprezent în toate marile proiecte culturale şi spirituale ale Banatului interbelic, ce poate fi oricând un model pentru generaţiile actuale de educatori. (D.T.)”

Nicolae SILADE

 

189

Be the first to comment

Lasă un răspuns