E.S.C.A.P.E. în Ungaria (sau cum putem lucra / vedea / experimenta / învăţa mai mult(e) în “vacanţă”) decât la şcoală

În perioada 4-10 septembrie 2016, două cadre didactice de la Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu”, profesoarele Adriana Mariş şi Daniela Popovici, au participat la Pápa, în Ungaria, la cea de a şasea întâlnire din proiectul ERASMUS+, amintit în titlu (Enhanced Skills, Competence And Practice for the Economy, având indicativul 2014-AT01-000905_2), la care Colegiul Naţional “Coriolan Brediceanu” Lugoj participă de 2 ani, şi care a intrat în ultimul său an de implementare.

Această antepenultimă întâlnire de proiect a reunit câte 2 profesori din ţările participante [Austria – de la Bundeshandelsakademie und Bundeshandelsschule, Linz; Bulgaria – de la Profesionalna gimnazia “Asen Zlatarov”, Vidin; Cehia – de la Obchodni akademie a Vyssi odborna skola ekonomicka, Tabor; Romania – de la Colegiul Naţional “Coriolan Brediceanu”, Lugoj, Slovacia – Gymnazium-Gimnazium, Sturovo (liceu bilingv slovac – maghiar), Slovenia – de la Ekonomska šola, Ljubljana], respectiv 4 profesori din ţara gazdă, Ungaria.

Proiectul beneficiază de finanţare din partea Uniunii Europene, făcând parte din axa prioritară Cooperare pentru inovare şi schimb de bune practici.

Scopul întâlnirii, dincolo de experimentarea sistemului educaţional maghiar (prin activităţi de job shadowing), s-a dorit a fi o recapitulare a ce s-a făcut până atunci, o revizuire a obiectivelor proiectului şi evaluare a gradului de îndeplinire a lor, preconizarea unor idei pentru întocmirea raportului final, şi, mai important, tentativa de a concepe un proiect de tip follow up, care ar putea să-l continue şi completeze pe cel aflat încă în desfăşurare.

Ne-am putut simţi şi puţin mai “importanţi”, în a treia zi a întâlnirii, având în vedere vizita de lucru făcută primarului localităţii, dl. Támas Áldozó, un personaj destul de tânăr, carismatic şi deschis la vorbă, şi care, chiar dacă de cele mai multe ori are susţinerea unanimă a Consiliului local, având în vedere raportul mare de locuri între putere şi opoziţie (!), pare să aibă grijă de oraşul pe care îl conduce, din câte se vede în aspectul său, gradul de siguranţă a locuitorilor, rata mică a şomajului, dezvoltarea industriei locale, şi, de ce nu, numărul relativ mare de oraşe înrudite, din Olanda, Polonia, Germania, Italia, Slovacia şi, din nou, România.

Însă cele mai multe ore au fost petrecute totuşi… în bănci, la şcoală! Şcoli, de fapt, că am văzut în total vreo 4-5! Pe lângă şcoala gazdă (un liceu economic cu 17 clase şi circa 500 de elevi care studiază economie, finanţe şi logistică), cu nume imposibil de pronunţat pentru corzile noastre vocale latine: Pápai SZC “Jókai Mór” Közgazdasági Szakgimnáziuma és Kollégiuma (!), unde ne-am întrunit zilnic, după amiezele, pentru a realiza activităţile amintite deja (plus o sesiune de module educaţionale online, în care colega Alena Jándlova din Cehia s-a străduit să ne ofere o opţiune posibilă şi mai modernă la metodele de predare / evaluare clasice), fiecare dimineaţă a săptămânii ne-a găsit pe la câte o altă şcoală, unde, timp de câteva ore, am asistat, în clase de gimnaziu sau liceu, la ore de limba engleză, matematică (predată tot în engleză), cultură şi civilizaţie antică, etc., adică am făcut job shadowing.

Şcolile respective au fost, în ordine cronologică:

• Gimnaziul şi Liceul teoretic Tűr, unde lecţia de engleză despre Olimpiade a fost susţinută chiar de şeful echipei de proiect din Ungaria, profesorul Molnar Ándras;
• Liceul teoretic “Petőfi Sándor”, cea mai tânără şcoală din oraş, dată în funcţiune abia acum 22 de ani, al cărei scop declarat (de directorul său) este să pregătească cei mai buni elevi maghiari din oraş pentru cariere universitare; aici am asistat la o lecţie de matematică, susţinută de o profesoară mutată acum 15 ani din … România;
• “Şcoala Internaţională de Calitate” sau Quality School International, o altă şcoală “de elită” pentru zona Pápa şi cel puţin inedită prin profilul ei şi numărul mic de şcoli similare la nivel internaţional (doar 37 de școli în 28 de țări diferite), şi care oferă educație pentru copii angajaților bazei aeriene militare situate în apropierea orașului. Aici, profesorii din echipele de proiect au putut asista la 4 clase diferite (de nivel primar, gimnazial și liceal) și observa discipline precum matematică, limbi moderne şi Studii Culturale (o lecție de istorie, de fapt, despre China antică și căderea Dinastiei Qin, predată la 7 (!) copii de gimnaziu, cu grade foarte diferite de cunoaştere a limbii engleze, de la A1 la C1,… strict în engleză!). Directorul acestei şcoli cu mai puţin de 80 de elevi şi mai puţin de 20 de cadre didactice şi auxiliare (dar una la care un an de studiu costă 20000 de dolari!!), Mr. Sanders, un american cât se poate de tipic la vorbă şi port J (cu toată experienţa internaţională în domeniu!), a ţinut să ne precizeze că el conduce o școală care se concentrează pe instruirea bazată pe performanță și “mastery learning”, oferind chiar și cursuri avansate (de nivel universitar!), în scopul de a oferi elevilor săi şansa admiterii în universități de top din întreaga lume.

Lăsând educația academică de o parte, un gând persistent după ce am părăsit această școală (dar şi întâlnirea în întregime!) a fost despre aspectul multinaţional amestecat cu atmosfera generală pașnică și liniștită, în cadrul acesteia, promovată pe peretele fiecărei clase, ca mici postere care promovau idei cum ar fi: “respectul înseamnă să-i tratezi pe ceilalţi aşa cum îţi doreşti tu să fii tratat, să arăţi bunătate și considerație, să te accepţi şi să te placi suficient pe tine însuţi ca să-i poţi accepta şi pe ceilalţi aşa cum sunt şi cine sunt ei.”

Lucruri pe care cred că este bine să ni le reamintim la orice vârstă și în orice context profesional sau personal…

Daniela Popovici – profesor de biologie, România