Emoţii de start [short sport] Dă, Doamne! [short sport] Continuă să crezi!

Emoţii de start

Mai sunt 33 de minute până la finala de la Cincinatti. După un sfert de finală şi o semifinală cu victorii pentru Halep văzute nopţile la 2.00 cu ochii întredeschişi, sunt, cred, pregătit pentru finala ce începe la 21, o oră în sfârşit cumsecade pentru  duminica, sper, cu noroc pentru marea noastră campioană. Ce poate trece, în premieră, pe primul  loc WTA, dar poate în primul rând demonstra constanţa în evoluţii la nivel înalt pe care i-o cerem noi. Cei ce ne dorim reprezentaţi, ca români, de ea. “A avut un an grozav şi sper să ne iasă acum!” declară Daren Cahill, antrenorul, pedagogul şi psihologul Simonei, neuitând să menţioneze că spaniola Muguruza, învingătoarea de la Wimbledon, e favorită în finală. Cum favorită a fost, în 2015, Serena, tot în finală cu Simona. Joacă tare australianul, care mai spune că iubeşte fanii români din întreaga lume. Aşa e, soţii în tricolor veniţi de la  600 de km din Michigan şi grupul mare şi gălăgios de rom-americani, rom-canadieni şi tot aşa îşi doresc o româncă şi o Românie de top one. Şi noi. Mai sunt 18 minute…

Dă, Doamne! 

Finala se transmite pe Digi Sport 2, fiindcă problema zilei la ora 21 pe programul principal de sport e cum se vor descurca fotbaliştii profesionişti de la…Voluntari pe dealul Gruia din Cluj, în încleştarea cu Căile Ferate Române (la fel, nicio legătură cu realitatea) vişinii! Şase minute. Pun apa rece pe măsuţa din faţă şi mă rog să se termine odată prelungirile la Atalanta – Roma, să trecem la Cincinatti. Gata! Nu, Adeplast, Dedeman, ING.ro, Heineken, Bucegi – pe inima românilor… Păi, eu ce spun ? Haideţi, fraţilor, să trecem la emoţii, vrem cu Simona pe locu-ntâi în lume! În sfârşit, s-a dat legătura. C.T. Popescu, tenisman amator şi comentator profesionist, e optimist. E de bine. Muguruza, 23 de ani, 6 mondial, 13 milioane dolari. Halep, 25 de ani, 2 mondial, 18 milioane. Dar asta nu contează acum. O sun pe sora mea Oana în Canada – ea nu pierde meciurile Simonei şi mă ceartă dacă le pierd eu – şi hotărîm că azi e ziua cea mare. Dă, Doamne ! Vorba, de multe ori păguboasă, a românului!

Continuă să crezi! 

Începem prost, 0-3, deşi spaniola nu excelează. Tatonare, fără lovituri decisive. Dar plus la serviciu pt Muguruza, greşeli simple la…noi. C.T.P. spune că Simona nu s-a hotărât încă ce joacă ! 1-4 şi vine Cahill la scaun. “Continuă să crezi, nu te grăbi, cel mai important lucru e să-i arăţi că poţi câştiga!”. 1-5 după două duble greşeli şi setul se va duce, e clar. Spaniola serveşte excelent şi e 1-6, nu-i bine deloc. Dar nici nu-i gata, n-avem nimic de pierdut. Set 2. Picioare grele, nervi, serviciu slab, lipsă de reacţie şi agresivitate, singura şansă la acest nivel. Măcar să pierdem pe greşeli active, nu pasive… Pe C.T.P. îl doare sufletul, pe mine capul. E iarăşi 0-3, un film urât. Nu iese nimic din ce-am văzut în alte ocazii, cu adversare mai bune. Mai sper. Şanse de break în cel mai bun game al Simonei, care zboară însă la fel de enervant ca avioanele ce bârâie deasupra arenei: 0-4. 0-5. “Scor sângeros, înfrângere care doare până la os”, cum zice maestrul. Eşec total, 0-6. Într-o oră doar. Am rămas pe locul doi. Şi cu singura victorie feminină la Cincinatti în 1949, doamna Magda Rurac!  Noapte bună.  Şi nu uita, vorba lui Cahill: continuă să crezi!

Dan H. BRUDIU