În Consiliul Local Lugoj, opoziţia a declanşat războiul frustrărilor

În ultima perioadă de timp, deasupra Consiliului (mult prea) Local Lugoj, s-au adunat nori negri, prevestitori de furtună însoţită de descărcări electrice. De vreo trei şedinţe încoace, pacea nu le mai place, gura nu le tace, mări se-ntâlniră şi se sfătuiră, cele două turme de zmei, conduse de doi “ciobănei”, unul mai ortoman, Francisc cel Boldean, şi-altul făr-de frică, era chiar Martinică, care mi se-opune la intenţii bune… (Mă scuzaţi pentru că o să schimb registrul lirico-mioritic cu unul epic!).

Scânteia s-a aprins declanşând războiul. Şi ştiţi cum e la război? La război, ca la război! La conflict a participat, la început, în calitate de spectator, mai apoi ca parte beligerantă şi un lot reprezentativ al societăţii civile, după vorbă, după port (nu cum spuneau unii neavizaţi că ar fi trupa de comando a lui Boldea, cum ar veni minerii lui Ortomanu). M-am cam luat cu vorba şi am uitat să vă aduc la cunoştinţă cauzele care au dus la declanşarea acestui război fratricid.

Capul Bunei Speranţe (Fanciscanu Ortomanu) doreşte dezvoltarea Lugojului, iar mini-opoziţia (formată din vreo trei, patru liberali vopsiţi, doi consilieri reprezentând con brio spuma şi crema Partidului  Mişcării Populare. La nivel local. Adică  Fedor Maşniţă şi  Dorel Cristian  Cornean, tineri şi neliniştiţi, oameni cu o vastă experienţă politică, născuţi, nu făcuţi politiceni, viitori înlocuitori ai lui Băsescu, To(lo)mac, Diaconescu), chitită să pună tălpi adversarului politic, uitând că nu pentru asta au fost aleşi, căreia li se alătură dinozaurul politic, guru, marele singuratic, varanul, şeful independenţilor (la început au fost trei, doi părăsind vasul “Independenţa”, vas care a început să ia apă, unul a amerizat în apa de ploaie a PNL-ului, iar cel de al doilea s-a făcut salvamar în barca USR (Uniunea Salvaţi România), contribuind prin gestul lor la dezvoltarea turismului politic.

Luptele au fost crâncene, uneori chiar la baionetă. În acest timp, varanul care a fost luat drept ţintă-piept de către societatea cea civilă, a tăcut mâlc, bând în continuu apă minerală, făcând abstracţie de ceea ce se întâmpla în jurul său, a părăsit această lume, intrând într-una virtuală,  a facebook-ului. Asta până când o Ana Ipătescu din primele rânduri a observat figura şi l-a pus imediat la stâlpul infamiei, terfelindu-i principala sa virtute de om politic, nesimţirea. Au urmat ovaţii asezonate cu fluierături, sugerându-i-se pe un ton foarte plăcut: DE-MI-SI-A, DE-MI-SI-A! Momentul muzical a luat sfârşit cu un refren nemuritor: HUUUOOO! HUUUOOOOO!

După ce s-au răcorit, cei din societatea civilă au părăsit sala, îndreptându-se spre casele lor spre a-şi reface forţele pentru bătăliile care vor urma. S-a trecut la al doilea punct al ordinii de zi al extraordinarei şedinţe, votarea bugetului pe anul în curs. Ca o consecinţă a războiul aflat încă în plină desfăşurare, niciun amendament al opoziţiei nu a trecut. Sau dacă vreţi, a trecut… pe linia moartă.  A fost un spectacol de circ de excepţie, intrarea find gratuită. A lipsit Caragiale, care nici nu ştie ce subiect mare de scriere a ratat.

Mi-aș permite, cu scuzele de rigoare, să dau un sfat preacinstitului contribuabil lugojean:

DRAGĂ CONCITADINE, DACĂ MAI MERGI CUMVA LA VOT,
CÂND AI ŞTAMPILA ÎN MÂNĂ, AI GRIJĂ PE CINE O PUI!
NU O MAI PUNE PE RĂDĂCINA FLORILOR, FLOAREA BURUIENIILOR!

Mircea ANGHEL

Salvează