La vârsta de 70 de ani, o lugojeancă își repară singură acoperișul, la peste 20 metri înălțime [Galerie Foto]

Ana Varga, „Mama Ani”, așa cum o știu câteva generații de copii de la Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă din Lugoj, unde a avut grijă timp de 25 de ani de copiii cu nevoi speciale, ca infirmier fizioterapeut, locuiește în centrul orașului, la ultimul etaj, într-un imobil vechi, plin de igrasie, cu tencuiala căzută de pe pereții exteriori, fiind nevoită să urce zilnic o mulțime de trepte metalice foarte înguste, în spirală, unde trebuie să fii foarte atent dacă ai bagaje să nu te dezechilibrezi, pentru că la cea mai mică neatenție te poți accidenta, cu atât mai mult la o vârstă înaintată.

Încă de la intrarea imobilului, de la parter, te izbesc mirosuri pestilențiale de canalizare înfundată, de la igrasia care deteriorează și pereții clădirilor învecinate, fiind afectată în timp și structura acestora.

Existența ei este marcată de pensia foarte mică primită după o viață de muncă cu copiii cu nevoi speciale, copii pe care și acum, cu mijloacele modeste pe care le are, îi ajută cu mare drag, ducându-le sucuri și prăjituri duminica, pregătindu-le cu drag și conserve pentru iarnă, în modestul ei apartament, foarte îngrijit, cu plante ornamentale și mușcate roșii înflorite la ferestre.

Soțul i-a decedat în urmă cu un an și jumătate, în urma unor probleme grave de sănătate. Își aduce aminte și acum, cu lacrimi în ochi, cum acesta se chinuia cu cârjele pe trepte să urce sau să coboare, apoi, în ultimii ani de viață, fiind imobilizat la pat, își implora soția să oprească cumva aparatele de aer condiționat instalate pe clădirea învecinată, amplasate la câțiva metri de geamurile apartamentului lor, care făceau zgomot, suflau aer umed care au distrus în timp tencuiala imobilului și din cauza cărora bietul om bolnav nu reușea să se odihnească.

În același timp, în laboratorul de tehnică dentară din imediata apropiere a apartamentului, aparatele cu care se lucrează produc zgomote insuportabile pentru o zonă de locuințe, iar coșul de evacuare a gazelor de la centrala termică elimină gaze toxice chiar sub fereastra apartamentului, împiedicând-o să poată aerisi încăperile locuinței sale.

Pivnița nu și-o poate folosi, ferestrele de aerisire din față fiindu-i blocate de terasa barului învecinat, construită peste aerisiri. Se plânge că nimeni nu i-a cerut acordul să amplaseze acele aparate și coșuri de evacuare a gazelor sau terasa barului și, deși spune că a făcut nenumărate sesizări, nimeni nu a luat nicio măsură de remediere a acestor situații nefirești.

Din cauza invaziei ciorilor, care se așează zilnic pe coama acoperișului imobilului și mănâncă din mortar, este obligată periodic să lipească singură cu mortar crăpăturile de pe coamă, pentru a nu-i ploua în casă, riscându-și pur și simplu viața, cățărându-se la vârsta ei venerabilă pe acoperiș pentru a face aceste lucrări, acoperișul de tablă care la ultima furtună i-a fost smuls de vânt, fiind nevoită să-și cheltuie și ultimii bani pentru reparația acestuia.

O viață plină de frustrări, într-o lume în care respectul față de omul de lângă tine aproape că nu mai există, în care singura ei alinare sunt zâmbetele de pe fețele copiilor cu nevoi speciale,  atunci când o văd că le aduce cu drag prăjituri sau, cei mai mari dintre ei, care atunci când o întâlnesc pe stradă îi spun cu bucurie… „Mamă Ani”!

N. R.: În imobilul în care locuiește Ana Varga și care aparţinuse cândva comerciantului Spitzer, Camil Petrescu a redactat, în calitate de redactor-şef, ziarul „Banatul”, între 15 iunie 1919 și 7 august 1919.

Estera CIMPONERIU