Lugojeanul Dimitrie (Dima) Nedelcu, fondatorul învățământului universitar stomatologic maghiar, unul din primii specialiști dentari din Europa

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Dimitrie (zis Dima) Nedelcu (născut la Lugoj în anul 1812) a fost unul din cei șase copii ai meseriașului căldărar lugojean Damaschin (Dima) Nedelcu (născut pe la 1763) și nepotul lui Nedelcu Căldărașu (zis și Țintariu), macedoromân stabilit la Lugoj după căderea orașului Moscopole.

Atât tatăl, cât și bunicul său, membri ai Societății Secrete „Constituția” (întemeiată în jurul anului 1830, o proiecție târzie a Revoluției Franceze, care anticipa însă evenimentele pașoptiste), au fost declarați vinovați („membrii societății răutăcioase […] au ținut conventicule secrete în contra persoanelor, dehonăstându-le și calomniindu-le, au compus scrisori, documente, testamente false și pasquile cu defăimarea oamenilor de cinste, au făcut denunțuri neîntemeiate spre seducerea publicului, care apoi le-au pus și spedat nu cu poșta din Lugoj, ci de la alte oficii poștale”), condamnați și întemnițați prin sentința pronunțată de fiscul judecătoresc Antoniu Moys în 1831.

Unul din nepoții săi, Alexandru, maistor frânghier, căsătorit cu Ana n. Hauptmann, a ctitorit capela cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din cimitirul ortodox lugojean.

În 1883 şi-a redactat testamentul, împreună cu soţia sa, prin care și-a testat întreaga avere (70.000 de fl. v.a. în bani lichizi şi bunuri imobiliare, precum şi biblioteca) bisericii ortodoxe române din Lugoj, care urma să administreze fondurile, după moartea sa, prin comitetul parohial.

Textul testamentar stipula şi constituirea unei fundaţii cu caracter social („Fundaţia lui Alecsandru Nedelcu şi a Soţiei sale Ana”), din veniturile căreia urmau să fie oferite premii, cu sume în cuantum de 500-1.000 de fl., tinerilor căsătoriţi de confesiune greco-orientală, industriaşi, comercianţi şi agricultori „sârguitori şi nepătaţi din Lugoj, şi în caz de prisosinţă, şi celor din jur”.

Alte procente din preconizatele venituri ale Fundaţiei urmau să fie alocate văduvelor, săracilor, studenţilor, „precum şi pentru cei loviţi de vreo nenorocire prin arderea casei, pierderea trăgătorilor etc.” („Luminătoriul”, Timișoara, VII, 36, 1886, 2-4: Înmormântarea lui Ales. Nedelcu).

După studiile primare și gimnaziale (Lugoj), Dimitrie Nedelcu a studiat, episodic, Dreptul, dedicându-se însă medicinei și obținând, în 1839, titlul de doctor. S-a perfecționat la Viena, la școala de stomatologie condusă de profesorul Georg Edler Carabelli, iar după obținerea diplomei s-a stabilit la Pesta, unde, în 1844, în urma decretului regelui Ferdinand al V-lea, a introdus stomatologia ca disciplină în învățământul medical superior maghiar.

A deschis, în locuința proprie, un cabinet medical, apoi, inspirat de sistemul medical vienez, a pus bazele primului ambulatoriu de medicină dentară, efectuând demonstrații, în urma elaborării unei programe analitice destinate studenților săi, iar la recomandarea sa au fost inițiate cursuri de tehnică dentară. Datorită enormului prestigiu de care se bucura, Dimitrie Nedelcu a devenit membru al Societății Regale de Medicină.

A fost căsătorit cu Irene Giussani, originară din Triest (nepoata dirijorului Operei din Viena). Deși a dobândit aura unei prestigioase personalități a medicinei ungare, frecventând cele mai selecte cercuri aristocratice (era medicul personal al primului-ministru), D. Nedelcu nu și-a renegat niciodată originea, de care era mândru, educându-și cei cinci copii (Francisc, Damaschin, Theodor, Iri(e)na – căsătorită Martinovici – și Elena) în spiritul tradițiilor românești și sprijinind studenții români aflați la studiu la Pesta, cărora le-a pus la dispoziție, cu generozitate, propria-i locuință, devenită sediu al Societății „Petru Maior”.

Una din fiicele sale, Elena, se va căsători cu Gheorghe Rădulescu, farmacistul Curții Regale Ungare, membru al directoratului Asociației Farmaciștilor, unul din unchii poetului și acuarelistului Victor Vlad Delamarina.

Activitatea științifică a medicului lugojean a constituit subiectul unei teze de doctorat elaborate de dr. Victor Chiffa la Universitatea din Cluj în anul 1929 (Profesorul Dimitrie Nedelcu, cel dintâi profesor stomatolog ungur de origine română) și al unui capitol din teza de doctorat susținută, tot la Universitatea din Cluj, în 1940, de dr. Stoiacovici Attila.

Ilustrului doctor stomatolog român lugojean i-au închinat elogioase aprecieri și studii Pavel Rotariu, Ioan Boroș, Caius Brediceanu, I. Negru (Informații inedite despre doctorii Gheorghe Roja, Pavel Vasici și Dimitrie Nedelcu, în revista „Munca sanitară”, nr.6/1972) și, mai recent, Maria Berényi (Personalități marcante în istoria și cultura românilor din Ungaria – secolul XIX, Giula, 2013).

Dimitrie Nedelcu, plecat întru veșnică nemurire, la Domnul, în anul 1882, își doarme somnul de veci la Cimitirul Kerepesi din Budapesta.

Constantin-T. STAN

Despre admin 6555 de articole
Nicolae Silade, poet și jurnalist

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.