Mirela Zafiri, la cinci ani de la „marea trecere”

Share Button

Lugojul, un spațiu binecuvântat cu darurile cele mai de preț ale divinității, a fost, de-a lungul veacurilor, și un nesecat izvor și leagăn al cântului vocal. Lucian Blaga, nedumerit de atâta risipă de bogăție spirituală, se străduia să găsească explicații plauzibile: „Solul mănos, belşugul de pâine şi vin, un temperament cu multă conştiinţă de sine s-au întâlnit pentru a crea, sub inspiraţia continuă a unui minunat peisaj, o floră culturală de-o bogăţie barocă”. Tiberiu Brediceanu sugera existenţa unor virtuţi naturale miraculoase ale ţinutului, ce ar fi determinat zămislirea unui topos cultural sui-generis: „Banatul a fost în trecute vremuri, şi a rămas până în ziua de azi, un loc binecuvântat al cântecului. Nu ştim dacă situaţiunea geografică sau dacă clima a influenţat atât de favorabil vocea şi, în general, predispoziţia muzicală a populaţiei din partea locului sau că, în această privinţă, bănăţenii, în comparaţie cu fraţii lor din alte ţinuturi, s-au bucurat de o mai norocoasă şi mai bogată moştenire de la înaintaşii lor. Oricum ar fi, un lucru e sigur, că în Banat totdeauna a fost multă înţelegere pentru cântare, s-a cântat cu drag şi s-a cântat frumos”.

Traian Grozăvescu, Francisc Balogh, Carol Neumann, Géza Czitrom, Oszkár Kálmán (Kirschner), Viktor Madin (Madincea), Laurian Nicorescu, Virginia Şepeţian, Gheorghe (Georg) Dippon, Titus Olariu, Dora Stan, Constantin Ursulescu – o adevărată pleiadă de artiști lirici lugojeni de anvergură națională sau chiar europeană – au creat premisele apariției pe firmamentul artei lirice contemporane a unor demni urmași: Sorin Țepeș, Emanuel Azgur, Dan Patacă, Camelia Voin, Liviu Indricău, Diana Chirilă-Farcaș, Aura Twarowska, Mirela Zafiri ș.a., foști coriști în camerala „Ion Vidu”, o adevărată şcoală de belcanto, unde, grație lui Remus Tașcău, au dobândit noţiuni esenţiale pentru împlinirea în timp a carierei lor vocale.

Trecută în lumea umbrelor prea devreme (2012), lăsând în urmă regrete și veșnică neconsolare în sufletul celor apropiați, Mirela Zafiri a trezit, în timpul efemerei sale treceri prin viață – „visul de-o clipă al morții eterne” – sentimente de prețuire și admirație din partea unor corifei ai genului: „Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă” (Georgeta Stoleriu). „Vocea sa cristalină este dublată de o tehnică stăpânită cu fermitate şi în egală măsură de o mare putere de muncă. Atrage atenţia prin seriozitatea ei exemplară, prin nobleţea şi accentuata sensibilitate a tălmăcirilor, generând o atrăgătoare policromie de nuanţe.” (Doru Popovici).

Născută la Lugoj (1971), Mirela Zafiri a studiat, în copilărie, pianul, viola şi chitara. Licenţiată a Universităţii de Muzică Bucureşti (canto) la clasa Georgetei Stoleriu (1997), doctor al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti (2008), a urmat cursuri de măiestrie cu Mariana Nicolesco, Toma Popescu și Ionel Pantea. Amploarea ambitusului, lejeritatea trecerii prin toate registrele, expresivitatea interpretării și naturalețea jocului de scenă în cele mai diverse roluri i-au permis variate abordări stilistice în operă (23 de roluri), operetă (5 roluri) și muzica de cameră (zeci de recitaluri cu muzică de lied din literatura universală, numeroase prime audiții de lied românesc clasic și contemporan – unele materializate în înregistrări de referință), muzica vocal-simfonică şi cea de jazz.

Mirela Zafiri, solistă a Operei din Brașov (deopotrivă apreciată muzicologă), a fost laureată a festivalurilor-concurs de lied „Mihail Jora” (Bucureşti, 1998) şi „Ionel Perlea” (Slobozia, 1999), iar în anul 2000 a fost distinsă cu Premiul revistei „Actualitatea muzicală” pentru contribuții aduse la promovarea muzicii de cameră românești. Alți lauri care au încununat frumoasa și prea scurta sa carieră artistică: Premiul I la Concursul European „Euterpe Taranto” (Lama, Italia, 2002), Premiul I la Concursul „Città’ di Castelfidardo” (Ancona, 2003), Marele Premiu şi Trofeul de Aur la Festivalul Artelor Pyongyang (Coreea, 2003), Premiul de Excelenţă la Festivalul Naţional al Liedului Românesc (Braşov, 2003), Marele Premiu şi Trofeul Crizantema de Aur (Târgovişte, 2004).

Un gând pios, o strângere de inimă și o lacrimă rostogolită prin fereastra sufletului.

Constantin-T. STAN

 

 

10

Be the first to comment

Lasă un răspuns