Nici viitorul nu mai e ce-a fost odată

Share Button

La Orange viitorul sună bine. Din păcate, al nostru nu. Suntem siliţi să facem o călătorie a supravieţuirii. În loc de a fi lăsaţi să ne-o facem aşa firesc, cum ne-a dat-o Dumnezeu, simplă şi liniştită, suntem obligaţi de o gaşcă formată din nişte „neica-nimeni” (aleşi printr-o originală fraudă democratică) să facem din ea o datorie de bravadă pe care trebuie să ne-o îndeplinim („ne îndeplinim datoria bravadă de a trăi”). Vorba poetului.

Căci dacă ar fi vorba de a ne lua după profeţiile Nostradamusului nostru de Dămăroaia, stupid-people-ului pentru a deprinde democraţia, îi vor fi necesari 20 de ani. S-a dovedit însă că 20 de ani înseamnă mult prea puţin pentru românaşul elector ca să se dumirească ce şi cum se-ntâmplă împrejur, în depărtare…

De-a lungul milenarei sale istorii, soarta „stupid people”-lui a fost şi a rămas un refren nemuritor al unor doine de jale. Asta doar până în acel fierbinte Decembrie ’89, atunci când dintr-un popor vegetal (vă mai amintiţi cum spunea odată poeta Ana Blandiana? „Suntem un popor vegetal. Aţi văzut vreodată un copac revoltându-se?), am devenit unul exploziv (a explodat mămăliga!) şi în naivitatea noastră am crezut că se vor produce inundaţii cu lapte şi miere.

N-a fost să fie aşa. Am fost inundaţi, în schimb, de ape tulburi. Şi când apele sunt tulburi, gunoaiele ies la suprafaţă. S-au scurs aproape 30 de ani de la „hărmălaia” din acel Decembrie ’89 când am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Apele nu s-au limpezit nici până în zi de azi şi gunoaiele sunt tot la suprafaţă. Stai aşa neputincios şi te miri, zicând aşa, ca pentru tine, parcă nici viitorul nu mai e ce-a fost odată. Se pare că pentru noi, mâine a fost ieri.

Mircea ANGHEL

3729

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.