Nimic întâmplător
Victorie finală pentru Franţa, care nu întâmplător a încheiat în glorie ultimul act al marii întreceri. În ultimii ani, reprezentativele naţionale câştigaseră: aurul mondial la U 20 în 2013, titlul european la U 17 în 2015, idem la U 19 în 2016, iar naţionala ratase de puţin titlul continental – argint în 2016. În lot şi în teren cu o serie de valori componente ale generaţiilor ce-au obţinut performanţele în cauză, cu un contestat dar inspirat Didier Deschamps (din 2012 la cârma naţionalei) pe banca tehnică, Les Bleus au profitat de slăbiciunile şi rateurile celorlalte mari favorite (Brazilia, Spania, Germania, Belgia, Argentina şi Uruguay – pe ultimele trei învingându-le în meci direct), confirmând (Griezmann, Umtiti, Varane, Pogba, Lloris, Matuidi) şi lansând nume mari, relativ noi (Mbappe, Kante, Pavard, Hernandez) pe orbita stelelor.
Decepţia finalei: arbitrajul, cu VAR cu tot!
Înscriindu-mă pe lista imensă a susţinătorilor Croaţiei în finală, n-am cum să nu contest cel puţin faza în care s-a rupt jocul decisiv al mondialelor, momentul psihologic şi, în consecinţă, determinant fiziologic la nivel de grup (a urmat prăbuşirea evidentă) în care argentinianul N.Pitana le-a oferit francezilor penalty-ul pentru 2 – 1. Nici vorbă de condiţii pentru acordarea loviturii de pedeapsă, croatul Perisic fiind total mascat în momentul în care mingea i-a aterizat pe mână, în spatele său aflându-se încă doi coechipieri, în concluzie faza neprezentând vreun pericol imminent de gol. Că era de studiat contextul în sistem VAR se înţelege, dar aproximativ aceeaşi situaţie se întâmplase în Nigeria – Argentina (unde lipsa de intenţie a lui Rojo a fost la fel de clară) şi arbitrul procedase corect, neacordând penalty. E şi părerea specialiştilor, care contestă şi conjunctura în care s-a deschis scorul, se pare în urma unei duble greşeli de arbitraj…
Invincibili, deci incontestabili
Şi totuşi, triumful Franţei este de necontestat în ansamblu, naţionala roş-alb-albastră învingând în 90 de minute toate adversarele ce i-au stat în faţă, cu excepţia unui egal de salon în grupă cu Danemarca. A doua cea mai tânără campioană a lumii – 25 de ani și 10 luni (prima fiind Brazilia, cu 48 de ani în urmă) a evoluat sigur, spectaculos atunci când adversarii i-au oferit spaţii şi, în special, eficient. Culmea, chiar cu un golgeter – Giroud – ce n-a tras un şut pe poartă în 546 de minute (!!), valoarea şi polivalenţa componenţilor unsprezecelui de bază au determinat ca albaştrii să controleze permanent ostilităţile în teren. Doar 9 minute au fost conduși francezii pe durata jocurilor în Campionatul mondial din Rusia: în meciul din optimi cu Argentina, 1-2 şi 4-3 la final. Iar în finală, singurul obstacol ce-i rămăsese în faţă, Croaţia, nu i-a pus reale probleme, pe fondul unei şubrezenii fizice explicabile după maratoanele (3 x 120 minute) pe care le-a parcurs în optimi, sferturi şi semifinală. Aşa încât, vorba intelectualilor francofoni, chapeau bas, France!
Dan H. BRUDIU
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns