„O bibliotecă pentru Cuba”, pe ruta Lugoj – Timişoara – Budapesta – Zürich – Havana

Share Button

191 de cărţi, după ce vor parcurge ruta Lugoj – Timişoara – Budapesta – Zürich – Havana, vor ajunge în comunitatea românească din Cuba

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu unul sunt cam pesimist din fire, sau mai bine zis, encefalul meu produce mult mai multe gânduri negative decât pozitive. Ştiu că o să mă sfătuiţi să gândesc pozitiv. Şi eu aş vrea, dar nu prea reuşesc. Şi mai ştiu că o să mai spuneţi că un gând negativ e ca un virus pentru un computer. Şi iară mai ştiu că primul stadiu al nebuniei este atunci când te crezi normal. Şi eu am pretenţia că sunt normal.

De aceea spun clar şi răspicat, cu riscul de a deranja mai multe persoane, că iniţiativa lui Ştefan Zamfirescu de a dona personal în jur de 200 de cărţi din biblioteca proprie comunităţii româneşti din Cuba (mă întreb şi vă întreb, care comunitate românească din Cuba? vreo câţiva foşti studenţaşi care au studiat prin România, unii căsătorindu-se cu vreo româncuţă iubitoare de „havane”, mi-e frică să nu fie numărul de cărţi donate mai mare decât numărul membrilor alcătuitori ai „comunităţii româneşti” din Cuba) mi se pare ceva mai mult decât o aventură. O mică nebunie.

Curios mi se pare faptul că a reuşit să implice nişte oameni şi instituţii care chiar cred în demersul său: Nicu Bădina, consilier judeţean, Comisia de Cultură a Municipiului Lugoj, Biblioteca Municipală Lugoj, ambasade şi altele de pe la judeţ (a se vedea sosirea la Lugoj a Danei Stancovici, consilier pentru patrimoniul mobil, reprezentanta Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, dacă nu mă-nşel, cea care a  eliberat un înscris oficial celor aproximativ 200 de cărţi, necesar pentru vamă, din care reiese că nu sunt cărţi de patrimoniu).

La întâlnirea pe care  a avut-o la Casa Bredicenilor, joi, 21 septembrie 2017, Ştefan Zamfirescu a spus că a ales Cuba pentru donaţia sa de carte deoarece întotdeauna l-a admirat pe Fidel Castro, în primul rând pentru spiritul său revoluţionar autentic (în realitate un dictator şi un criminal odios – n.a.) şi în al doilea rând, pentru pasiunea arzătoare cu care a iubit femeile frumoase, cum ar fi actriţa Sofia Loren (în realitate cred că e vorba de Gina Lollobrigida – n.a.) faţă de care a manifestat o pasiune nebună. De fapt, Fidel s-a dovedit a fi Infidel, un Don Juan. Iată ce „grăieşte” sursa noastră de documentare:

„În cea mai agitată perioadă a vieţii sale, între anii 1950 şi 1960, a sedus numeroase americance, germance sau italience. Una dintre ele a fost Martina Lorenz, care a dezvăluit recent că fost abordată de CIA în anii ’60 pentru a-l asasina pe „Comandante“ dar nu a dat curs acestui plan. În 1964, Fidel Castro a avut parte de o aventură cu Evelyne Pisier, sora actriţei Marie-France Pisier, pe care a cunoscut-o prin intermediul prietenului său francez Bernard Kouchner. În anii ’70, după consolidarea regimului său dictatorial în Cuba, a avut o relaţie aparte şi cu actriţa Gina Lollobrigida, care s-a arătat interesată de realizarea unui documentar despre viaţa sa.”

Inventarul cărţilor din biblioteca personală donate de Ştefan Zamfirescu comunităţii românilor din Cuba arată astfel:
– literatura română localizată în literatura lumii, 9 titluri;
– dicţionare, 8 titluri;
– viaţa şi activitatea lui Eminescu, 21 titluri;
– viaţa şi activitatea criticilor români, 43 titluri;
– noţiuni de istorie a literaturii române, 20 titluri;
– cronici şi critici, 7 titluri;
– caracterul naţional al românilor,12 titluri;
– noţiuni filozofice în literatura română, 6 titluri;
– texte comentate, 14 titluri;
– viaţa şi opera lui Caragiale, 6 titluri;
– V. Alecsandri, 4 titluri;
– G. Coşbuc, 3 titluri;
– D. Cantemir, 3 titluri;
– personalităţi antice, 8 titluri;
– noţiuni de analiză gramaticală şi stilistică, 11 titluri;
– poveşti nemuritoare, 15 titluri;
– sport-turism, 8 titluri;
– muzică, 8 titluri.

Fără implicarea consilierului judeţean Nicu Bădina în organizarea acestei aventuri costisitoare (aproximativ 4.000-5.000 de euro, suportată de donator), cred că această acţiune ar fi murit în faşă. El s-a implicat în corespondenţa cu Ambasada Cubei din România, cu Institutul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” al românilor de pretutindeni, cu Ambasada României din Havana şi cu alte instituţii.

Iată ce a declarat acesta:

„Domnul Ştefan Zamfirescu, o mână de om, foarte ambiţios, foarte meticulos, are o pensie de doar 1.000 de lei. Şi, cu toate acestea, să pui din buzunarul tău, din agoniseala ta, 4.000-5.000 de euro, e un efort extraordinar”.

„Donaţia de carte a domnului Zamfirescu către Havana este un gest care va rămâne în istoria oraşului. Ştiu că domnia sa intenţionează să stea o lună în Cuba, pentru a cunoaşte comunitatea românească de acolo. La întoarcere, vom organiza o nouă întâlnire, în care ne va împărtăşi impresiile”, a spus la rândul ei Henrieta Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale Lugoj, organizatoarea întâlnirii.

În încheiere, ziarul Actualitatea şi eu personal îi urăm succes temerarului aventurier. N-ar fi rău, s-auzim numai de bine!

Mircea ANGHEL

0

1 Comment

Lasă un răspuns