Oameni care scriu istorie. Oameni – istorie [short sport] Hermann “Harry” Deutsch – sportul ca viaţă [short sport] A plecat, demn, un decan al sportului

Share Button

Oameni care scriu istorie. Oameni – istorie

Comunităţile noastre, mari sau mai mici, au parte de repere, simboluri umane. Referindu-mă la cele din lumea frumoasă, dar tensionată şi erodantă a sportului, Lugojul a născut şi lansat valori universale cu precădere în gimnastică, lupte, handbal, călărie, judo, dar şi în alte sporturi îndrăgite în Banat şi nu doar. Pe lângă acestea, mulţi creatori de campioni şi trofee şi-au pus valoroasa amprentă pe sportivi, echipe şi rezultatele importante ce au marcat şi scris istorie în cartea de aur, încă needitată, a performanţei sportive lugojene. Despre una din figurile emblematice în acest sens e vorba în rândurile de faţă, la câteva zile după o despărţire tristă, ce lasă în urmă însă doar imagini şi trăiri frumoase.

Hermann “Harry” Deutsch – sportul ca viaţă

Absolvent al Şcolii ANEF pentru antrenori de nataţie şi polo, Hermann Deutsch avea să arunce aproape jumătate din Lugoj…la apă (cealaltă fiind îndrumată de membrii familiei-prietene Bloch) în bazinul ştrandului, acolo unde mulţi am deprins la sfaturile sale tainele şi plăcerea înotului. Voleibalist, handbalist, antrenor, organizator, arbitru, sportiv şi tehnician al formaţiei de polo promovată în prima ligă, mereu activ în sălile în care se întâmpla ceva, Harry n-a rezistat departe de întreceri şi sportivii Lugojului, trăind intens evoluţiile, decepţiile şi bucuriile acestora, În acelaşi timp un echilibrat cunoscător al fenomenului, împărţea optimism şi speranţă pentru fiecare nou start, săptămână de săptămână. Onorat, cu şase ani în urmă, de Lugojul său drag cu Diploma de Excelenţă oferită de primarul Francisc Boldea, nenea Harry, cum îi spuneam cei ce-l îndrăgeam, a devenit foarte apropiat de volei în ultimele două decenii, lipsind de puţine ori, şi atunci motivat, din loja care-l aştepta meci de meci.

A plecat, demn, un decan al sportului

Cu doi ani în urmă, am avut onoarea şi, recunosc, surpriza de a mă afla printre invitaţii domnului Harry Deutsch la o cină festivă, într-o frumoasă şi numeroasă familie, fericită de a-l avea în capul mesei pe omul care, la nouăzeci de ani, a vegheat discret şi modest la viaţa tuturor celor din jur. Vesel şi permanent atent la toţi cei veniţi pentru a-l celebra, elegantul nenea Harry (foto, alături de draga sa soţie Coca) ne-a insuflat tuturor o stare de bine şi optimism deloc forţate, timp de câteva ore bune. Aşa era Harry, decanul de vârstă şi bun simţ al sportului din Lugoj. Personal, îmi vor lipsi discuţiile telefonice săptămânale cu omul care, după nouă decenii de ardere, voia să ştie mereu ce, cum şi când se mai întămplă la volei, la sală. Telefonul “de control” suna de obicei în week-end, dimineaţa. Duminică însă, apelul de la nenea Harry, aşa cum scrie pe ecranul meu, a venit mai târziu. I-am răspuns bucuros, ca de obicei, pregătindu-mă să-i spun că nu sunt lucruri noi faţă de ultima convorbire. Dar nu era Harry. Nu mai era Harry. Pentru el, omul care a învins secolul, timpul s-a oprit. În linişte, dragoste şi demnitate, aşa cum a trăit. Lugojul a mai pierdut un simbol, nouă ne va lipsi de-acum încă un bun prieten.

Dan H. BRUDIU

Mai multe în ediția tipărită:
în Lugoj, la toate chioșcurile de difuzare a presei,
și în magazinele partenere din zona de est a județului.

1471

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.