“După cum am promis, am revenit cu cea de-a doua parte a serbării organizate de Școala de Arte “Remus Tașcău”. Așadar, luni, 19 iunie, părinți, bunici, frați, surori, vecini și cunoscuți au făcut ca sala teatrului “Traian Grozăvescu” să fie plină (deși intrarea s-a făcut pe bază de bilet), spectacolul fiind “degustat” atât de adulți, cât și de cei mici.
Spun “degustat” pentru că a fost făcut cu multă dăruire, răbdare, dar mai ales cu multă dragoste și pe îndelete. Clasa de balet (Amalia Avramoni, Sara Paloș, Larisa Danciu, Arianna Klemensz, Andra Brătean, Roxana Lupescu, Patricia Lazăr, Sara Mikloș, Andrei Mikloș,Andreea Mikloș, Brighite Albu, Maria Crîștiu, Raisa Groza, Alexandra Ionașcu, Rebeca Iacob, Sara Iacob, Maia Bublea, Maria Uibar, Maria Manea, Medeea Albu), condusă de coregraf Sorina Seracin, a colaborat magnific cu clasa de actorie (Aria Lobonea, Alexandra Jivan, Ana Pele, Raisa Peștenaru, Astrid Meixensberger, Briana Ciurescu, Anisia Veche), condusă de Maria Voronca, împreună realizând spectacolul Mary Poppins, prin care spectatorii au fost transpuși într-o lume de vis, dorințele cele mai ascunse (ale copiilor) îndeplinindu-se ad-hoc (cu ajutorul puterilor magice ale guvernantei Marry, o prezență fascinantă, seducătoare, dar totodată autoritară și iubitoare în același timp.
Publicul a fost purtat de la Polul Nord, la Paris, New York, pe meleagurile toride ale Spaniei, Italiei, în exotica Indie etc., savurând toate “formele” de dans (dansul pinguinilor, cancan, charlestone, tango, tarantela, bolywood, rock & roll). Sarea și piperul acestor călătorii în jurul lumii au fost aduse de momentele artistice, muzicale, vesele – comice chiar, dar și de momente mai puțin fericite (doamna cu porumbeii), toate însumând un show bine pus la punct. Mai trebuie să mulțumim și dlui Gabi Tioc, cel care este nelipsit la spectacolele noastre și fără ajutorul căruia n-am putea să păstrăm vii aceste amintiri de neprețuit”, ne-a precizat Loredana Lupescu, director al Şcolii de Arte “Remus Taşcău”.
Montarea acestui spectacol (e vorba de Mary Poppins) a fost o încercare reuşită, găsindu-se formula ideală de a combina teatrul cu dansul, rezultând un “produs finit”, care a mers la inima publicului. Nu puţini au fost părinţii care şi-au exprimat satisfacţia pentru ce li s-a oferit spre vizionare. Şi într-adevăr, odraslele lor au fost la înălţime, indiferent de vârstă şi de anii de pregătire pe care i-au parcurs până acum. Au talent cu carul, fapt ce nu poate decât să ne bucure, că viitorul teatrului lugojean sună bine. Din dorinţa de a afla o părere avizată despre toate acestea, ne-am adresat Mariei Voronca, cea care respiră teatru, mănâncă teatru pe pâine, trăieşte pentru şi prin teatru, considerând că niciun efort nu este prea mare atunci când vrei să păstrezi vie flacără actoriei şi să împarţi cu cei doritori din experienţa vastă pe care o ai. Iată ce ne-a mărturisit actriţa:
“Acest spectacol nu este tocmai o premieră, pentru că anul trecut am mai făcut o încercare de spectacol ceva mai simplu, împreună cu clasa de balet a coregrafei Sorina Seracin, o împătimită de tot ce face. Este un adevărat om de teatru. Face tot ceea ce este teatru. Absolut tot! Anul acesta mi-a venit ideea cu Mary Poppins. Actriţă fiind la Craiova o perioadă de timp, am jucat piesa de peste 430 de ori, mi-a venit ideea să o punem în scenă cu clasa de actorie împreună cu clasa de balet. Am început repetiţiile. La început fiecare clasă separat, bineînţeles stabilind de comun acord ce dansuri vom aborda, pentru că piesa se pretează la aşa ceva, când Mary Poppins pleacă într-o călătorie muzicală cu copiii prin mai multe ţări ale lumii, după cum aţi văzut. Mai apoi am început repetiţiile generale, unde cele două clase s-au întâlnit. A fost foarte nostim cu cele mititele, cu grupa mare, cu grupa mică, după care am început să asamblăm. Repetiţiile au fost foarte grele, din cauza distribuţiei numeroase, a fost dificil să-i adunăm pe toţi odată la repetiţii. Dar ne-am dat silinţa şi în final am reuşit. Vreau să remarc că cel mai important lucru pentru un spectacol de teatru sunt repetiţiile. Şi în privinţa teatrului cel mai important lucru pentru un actor este rostirea cuvântului. Dacă s-a înţeles cuvântul, aţi văzut ce linişte a fost în sală? Este atât de important, poţi să nu faci roluri extraordinare, poţi să nu faci mari creaţii, dar dacă eşti cinstit şi sincer în ceea ce faci şi ai o rostire bună, o rostire artistică, scenică, ai câştigat publicul peste 80%. Aţi văzut aseară toată clasa de actorie. Au rostit toţi im-pe-ca-bil! După care intervin toate celelalte: sensibilitate, talent, har, bucuria de a juca, dăruire. Fiecare în parte are câte ceva. Trebuie găsit acel ceva când lucrezi cu oamenii. Acel ceva interior pe care, dacă-l găseşti, dacă-l descoperi şi-l pui în valoare, bătălia-i câştigată!”
Poţi să nu îi dai drepate? Desigur, nu!
Mircea ANGHEL
Distribuie:
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Lasă un răspuns