Partizanul campion [short-sport] Madrid, campionat - cadou

Partizanul campion

Domnul din imagine e unul dintre artiștii jocului de baschet care ne-au încântat și colorat serile de vizionări pe programele sârbești de televiziune în anii ‘80-’90. Numele său: Željko Obradović. Ca jucător, la Partizan Belgrad, căruia îi devenise unul dintre incontestabilele simboluri. Sub tricoul ultimei naționale a Iugoslaviei campioană mondială în Argentina 1990, după eliminarea Statelor Unite și o memorabilă finală contra Rusiei. Alături de, unii vă amintiți probabil, Dražen Petrović, Zoran Čutura, Toni Kukoč, Žarko Paspalj, Jure Zdovc, Vlade Divac, Arijan Komazec și Zoran Savić, printre alții. Apoi, ca tehnician, patru ani la cârma reprezentativei Serbiei (campion european în 1997 și mondial în 1998, vicecampion olimpic în 1996) și restul până în prezent pe banca tehnică a lui Partizan, Badalona, Real Madrid, Benetton Treviso, Panathinaikos Atena și, din 2013, Fenerbahce Istanbul. Perioadă în care a ridicat de opt ori deasupra capului trofeul campionilor Euroligii, (1992, 1994, 1995, 2000, 2002, 2007, 2009, 2011), în ultimele cinci rânduri (!!!) numai cu grecii de la Panathinaikos, de care a fost legat douăsprezece sezoane ! Vis grecesc abandonat pentru unul turcesc, și el acoperit de glorie în acest week-end, când Fenerbahce a obținut primul titlu continental în dauna rivalilor greci ai fostei sale echipe, Olimpiakos Pireu ! Un C.V. cu care nici un alt antrenor din Europa nu se poate mândri, un nume uriaș pentru o poveste în care performanțele nu încap pe hârtie și trofeele s-au rostogolit an de an, pentru istorie.

Madrid, campionat – cadou

Primera Division și-a consumat ultimul act cu un deznodământ așteptat, finalista Champions League, Real Madrid, încununându-se regină a gazoanelor Spaniei. Deși n-a luat decât un punct din șase Barcelonei în campionat, trupa de pe Santiago Bernabeu a fost parcă invitată a-și pune în vitrină al treizeci și treilea titlu în urma unor catastrofe manageriale ale conducerii rivalilor catalani de la Barcelona, care au dat numeroase rateuri în campania de transferări. După ce l-a oferit pe Dani Alves unui Juventus debordant în anul în care torinezii au obținut tilul în Italia și se află, împreună cu Real, în finala Champions League, Barcelona a fost extrem de vulnerabilă în defensivă, acolo unde aparițiile francezilor Digne, Umtiti și Mathieu au fost mai degrabă comice, iar aducerile lui Arda Thuran, Vidal și Andre Gomes s-au dovedit total ineficiente. Adăugați apusul lui Iniesta și jocul slab al lui Busquets și Rakitic și fiți de acord că, oricât ar fi de geniali, Messi, Suarez și Neymar nu pot acoperi găurile din apărare și incompetența unei conduceri care a mers pe o strategie total defectuoasă. Succes facil și meritat al madrilenilor, care și-au câștigat meticulos punctele obligatorii, având ca atu principal exact petele negre ale Barcelonei, în principal un mijloc fenomenal, cu Modric, Kroos și, mai nou, Rodriguez, Asensio și Isco au făcut clar diferența, avându-l și pe nărăvașul Ronaldo pe baricade. Spre deosebire de un Luis Enrique ce pleacă nevinovat, Zidane rămâne la pult, cu destulă marfă bună pe galantar!