Politica văzută prin dioptriile unui muzicolog

Share Button

Un nou derby, încrâncenat, între eternele rivale Dinamo (PSD – având tricouri roșii) și Steaua (PNL – tricouri cu ceva nuanțe de albastru), a tulburat mințile românilor, însetați de spectacol – ieftin, dar incitant – și lupte fratricide. Numeroși suporteri și-au lăsat baltă interesele personale, au depășit granița bunelor maniere și s-au lansat în polemici, unele contondente și insalubre, pe stradă, dar și în lumea virtuală a rețelelor de socializare. Oameni care nu știu să formuleze (în scris sau oral) nici măcar o propoziție cu subiect și predicat își adresează în continuare imprecații, cu elementare greșeli de ortografie (altfel spus, se înjură greșit gramatical), neavând, deocamdată, altceva mai bun de făcut în slujba Patriei.

O parte dintre înfocații membri ai gălăgioaselor galerii, dar și nelipsiții chibiți (care încă comentează, cu patimă, rezultatul „meciului”, analizând fazele mai palpitante și, eventual, controversate, precum și prestația arbitrului), au trecut (și vor mai trece), după aflarea rezultatului, potrivit cutumelor îndelung exersate pe plai mioritic, în tabăra câștigătorilor, fără a-și face nici cea mai mică problemă de conștiință.

Alții, cu conștiința mai curată, neatinși de păcatele lumești, vor rămâne fideli echipei codașe (cu nefericite perspective de retrogradare), sperând la transferuri de jucători și, eventual, la numirea unui alt manager. Încă din partidele de pregătire, observatorii neutri au putut constata atuurile echipei care, prin năucitoarea victorie, la scor de forfait, avea să se instaleze confortabil în fruntea clasamentului, ca o legitimă aspirantă la titlul de campioană: joc tactic impecabil, disciplinat, fluent, bazat pe combinații rapide, îndelung exersate la antrenamente, centrări eficiente și finalizări (cu piciorul sau cu capul) aparținând unor atacanți rutinați, cu vechi state de servicii.

De cealaltă parte, un fotbal de factură feminină, confuz, coordonat de antrenori incompetenți și, mai ales, cu jucători ineficienți și previzibili, transferați de la echipe retrogradate (PD), certați cu comisiile de disciplină, neantrenați, nemotivați, neimplicați, placizi, fără entuziasm. Comentatori galonați, dezlegați la limbă, împătimiți și înrăiți după decenii de vorbe aruncate de-a valma în eter, continuă să despice firul în patru, alimentând setea seculară de politichie a românului.

Am urmărit, parțial, meciul la televizor, evitând riscul expunerii la eventualele explozii ale petardelor rătăcite în spațiul public (chiar dacă românul e pașnic în esența sa), dar și la jocul de-a fumigenele și, poate, la bastonul rătăcit, involuntar, al vreunui jandarm animat de exces de zel în acțiunea de împrăștiere a figuranților excitați de miza jocului.

Am rămas cu imaginea unui meci fără istoric – al cărui tranșant rezultat n-ar trebui să mai genereze inutile comentarii -, între două echipe cu mentalități total diferite. Ambele, cu maniere aristocratice, cu o anumită eleganță în comportament și exprimare verbală, dar virusate de ambiții diferite.

În final, au pierdut cei care și-au asumat falsul rol de domnișoare de pension, de ființe neprihănite, într-o lume care nu mai e dispusă să accepte fariseismul. Politica fiind o femeie de moravuri ușoare, orice încercări de a introduce preceptele castității și ale candorii vor fi invariabil sortite eșecului.

Fiind vorba de două echipe românești, toți românii, în numele patriotismului, ar trebuie să îngroape securea războiului, pentru o viitoare participare de succes a celor două echipe fanion în cupele europene. Hai România!

constantin-tufan-stan

Constantin-T. STAN

0

Be the first to comment

Lasă un răspuns