Presa de vacanță [short sport] Normal, doar restul e can-can!

Presa de vacanță

E vacanță fotbalistică în România, așa încât mass-media de Dâmbovița își ține reporterii prin aeroporturi, restaurante și incinte în care poveștile cresc într-o zi cât de la țânțar la armăsar. Creând și exacerbând istorioare și conflicte care nu există, sau scormonind în coșul cu murdarele rufe aflat la dispoziție, pentru publicitate și bani. Din păcate, acestor pseudoziariști li se oferă ocazii, li se dă ridică mingea la fileu tocmai de către cei care ar trebui să-i pună, public, la punct. Să nu dăm nume. Dar e trist să vezi că, odată colegi de echipă campioană europeană 1986, doi mari fundași centrali ai Stelei se faultează acum în careul tulbure al amintirilor și acuzelor, scoțând la rampă detalii intime care n-au ce căuta vreodată în media.

E josnic ca un coleg de echipă națională, mai mult sau mai puțin frustrat de interese actuale de tehnician refuzat pe iarba comunelor din jurul Capitalei să arunce în patul unei familii sportive aparent onorabile un proaspăt domnișor divorțat cu care a împărțit vestiarul și primele cândva. E umilitor să-ți acuzi public, din poartă, colegul din atac, după mai bine de douăzeci de ani, de lipsă de compasiune, în condițiile în care împrumutul refuzat pentru o necesară operație valora cât o seară de câștiguri sau pierderi ale respectivului la cazinou. Și e de mare prost gust să nu te prezinți la întâlnirea cu foștii colegi la o aniversare de titlu continental punându-le la îndoială capacitatea de a rămâne treji și, aici e-aici, nivelul de cultură… Dar toate astea sunt vizibile și, pentru că ne oferă astfel de modele, să le mulțumim presarilor „de la centru”!

Normal, doar restul e can-can!

Sigur, n-om fi naivi să ignorăm sau să ne prefacem a nu ști că există presă de scandal și în afara fotbalului, sportului, altor domenii sau granițelor noastre. Știm bine cum s-au procopsit cu zugrăvirea imaginii mari personalități publice și nu doar, multe dintre ele provenind din Carpați, la cea mai mică deraiere comportamentală scoasă din beznă la lumina reflectoarelor. Problema însă este că, oriunde în Europa sau pe glob, mijloacele de informare în masă acoperă întreaga gamă a cerinței celui ce așteaptă știri, existând, atât în mediul tipărit, cât și în cel online, în primul rând ceea ce reflectă esența fenomenului sportiv: știri concise, competiții, rezultate, clasamente, analize competente, etc.. În mod normal, doar restul ar trebui să fie can-can, cu mizele și consecințele sale. Sigur, ca cititori, avem, la fel ca și în cazul telecomenzii TV, șansa de a alege. Dar oferta decentă autohtonă e mult prea săracă. Cerem noi prea mult?