Regimentul 90 Infanterie Lugoj, la 100 de ani (11)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Timișoara, 17/18 decembrie 1989

Timișoara, duminică 17 dec.1989. La ora 19:00 subunitatea din Lugoj a ajuns la marginea Timișorii cu doar 2 autoblindate, 2 autocamioane și ARO (celelalte 5 TAB-uri s-au defectat  iar 4 din ele au redus viteza). Pe traseu, unele stații radio de pe TAB-uri au fost bruiate, probabil de sovietici din Ungaria, iar un autoturism sovietic le dădea târcoale. Maiorul Paul a primit ordin să se prezinte  la comandamentul Diviziei 18 Mecanizate unde era generalul Gușă, șef al Marelui Stat Major.” Să trăiți tov.general-maior! Sunt comandantul R. 90 Mc. din Lugoj maior Paul, m-am prezentat la ordinul dumneavoastră! Tov.maior, manifestanții au capturat 5 tancuri în Calea Giroc, îi spune Gușă. Te deplasezi imediat și eliberezi tancurile, vezi că tancurile au muniția de tun în ele. Tov.general, dar tancurile au muniție și eu ce pot să fac cu… Tovarășe maior!! Îți ordon să eliberezi cu orice preț tancurile! La nevoie faci uz de armă. Ești comandant de regiment, descurcă-te. Ai înțeles!!Am înțeles să trăiți!!

Intervenția armatei. Conducerea statului nu a ținut cont că pentru un militar, alarma de luptă înseamnă tanc, transportor blindat, armament, muniție de război, inamic bine înarmat și nu populație civilă. Dacă ar fi fost detașamente civile sau paramilitare ilegale înarmate, și ministerul de interne nu făcea față, atunci ar fi putut interveni armata.

Ora 21:00. Subunitatea din Lugoj a ajuns la o intersecție blocată de manifestanți, și nu se mai putea ajunge la tancuri în calea Giroc. Dintr-un bloc, a venit spre maiorul Paul un ofițer fost coleg de academie să vorbească cu el, să nu tragă în manifestanți. Maiorul Paul i-a ordonat unui locțiitor al lui, să contacteze telefonic din casa acelui ofițer, pe comandantul diviziei și să-i raporteze situația deosebită din stradă. La revenire de la telefon, alături de locțiitor a venit și acel ofițer în cămașă albă, dar un soldat crezând că probabil îl atacă pe mr. Paul a tras  asupra lui de la 3 pași, umplându-l de fum (era cartuș de manevră). Comandantul diviziei le-a ordonat scurt:”Executați ordinul primit!! Manifestanții observând ezitările militarilor, au prins curaj și au accentuat provocările. Încercările repetate de dialog cu aceștia au eșuat. Militarii din Lugoj se găseau într-o situație fără precedent. În asemenea situații foarte complicate, manifestanții din întreaga lume, nu realizează un aspect foarte grav de moment, deoarece, un militar înarmat, nu este pregătit să primească pietre în cap, țevi metalice peste picioare sau cărămizi în piept, ca un jandarm sau polițist, care este antrenat să reziste ceva mai mult unui asemenea atac, militarul poate riposta necontrolat,  ucigându-l pe cel care l-a lovit sau, mai grav, să tragă în plin în mulțime. Maiorul Paul și ofițerii care-l însoțeau urmăreau cu atenție ca acest lucru să nu se întâmple. Era noapte. Tensiunea psihică era foarte mare. Nu poți controla pe toți militarii. Neavând altă soluție, s-a deschis foc în sus de intimidare, trăgându-se sute de cartușe și în cele din urmă manifestanții s-au retras deblocând intersecția.  Între timp au sosit și TAB-rile rămase în urmă. Primul TAB al locotenentului-major Imecs Attila a fost atacat cu o sticlă incendiară și au luat foc cele 8 cauciucuri. Pe al doilea TAB a căzut un cablu de troleibuz care s-a încolăcit în jurul roților și în jurul pieptului căpitanului Righeriu care era sus pe TAB, acesta reușind ca într-o secundă să se sustragă de la ștrangulare, însă cablu a prins totuși  pistolul-mitralieră al acestuia pe care l-a strâns și l-a aruncat apoi jos în fața manifestanților, care au privit mirați, ofițerul coborând și recuperându-l.  Șoferul maiorului Paul plutonierul Marichescu  a fost lovit în cască cu o bucată de antenă TV aruncată de pe un bloc care i-a perforat casca oprindu-se la un centimetru de craniu. Următoarea misiune era eliberarea tancurilor. Unii manifestanți erau pe tancuri încercând să demonteze mitraliera antiaeriană dar fără succes, alții erau cu benzi de mitralieră fără cartușe, iar alții tot întrebau cine știe să tragă cu tunul. În zonă a sosit un ofițer din comandamentul  diviziei însoțit și de o subunitate care tocmai a venit de la Arad, i-a subordonat și pe cei din Lugoj, a ordonat foc intens de intimidare și tancurile au fost recuperate. În urma intervenției în forță au rezultat câțiva morți și răniți din rândul manifestanților.  După 1990, generalul Gușă a recunoscut că a ordonat inclusiv folosirea armamentului, deoarece tancurile erau pline cu muniție (44 lovituri de tun cal.100 mm în fiecare tanc cu un total de 500 kg de trotil) și dacă explodau, blindajele de 10 cm din oțel îi spulberau pe manifestanți și provocau mari distrugeri cartierului Giroc. În concluzie, nici o armată din lume, n-ar ceda tehnica militară unor civili, indiferent cine sunt ei.

Manipulare. În timpul nopții, pentru a-i determina pe militari să acționeze împotriva manifestanților, a fost lansat zvonul în cazărmile din Timișoara că, bande de huligani, atacă familiile cadrelor militare pentru a lua ostateci și, astfel acoperiți, să poată dezarma soldații aflați în dispozitive în oraș. Unele cadre au intrat în panică, telefonând acasă, iar unii s-au înarmat solicitând comandanților aprobarea să plece în oraș pentru a termina odată cu huliganii, dar nu li s-au aprobat.

“Asasinarea” generalului Ilie Ceaușescu. Un căpitan timișorean, nu era împăcat cu ideea că armata din care el făcea parte este scoasă împotriva timișorenilor lui. Astfel în seara de 17 decembrie, revoltat pe neputința lui, a luat hotărârea de a-l împușca pe generalul Ilie Ceaușescu cu prilejul vizitei acestuia care urma să o efectueze în cazarma lor a doua zi. Dar, Ilie Ceaușescu nu a mai venit.

”Am vrut astfel să atrag atenția comandanților armatei, că familia Ceaușescu poate fi înlăturată dacă se dorește”,

a declarat ofițerul.

Timișoara,luni 18 dec.1989.

În dimineața zilei de 18 dec.în jurul orei 4:00, am primit ordin de la divizie ca, începând cu ora 7:00 să  dispun  cei 300 de militari și cele 6 TAB-uri în Piața Operei, între magazinul Materna și Casa de modă, pentru a închide intrările către Centrul Militar Județean, Spitalul Militar și Piața Libertății. În stânga mea, în zona Ceainăriei era o subunitate de la Școala de șoferi militari de la Săcălaz, în zona Hotelului Timișoara – Spitalul de boli venerice era o subunitate din R.39 Art. din Timișoara, iar în Piața Libertății era o subunitate de la regimentul mecanizat din Arad. Toți militarii și TAB-urile aveau muniție de război. Am organizat activitatea, responsabilitatea ofițerilor, subunităților și tehnicii și la ora fixată am ocupat dispozitivul în Piața Operei. Am precizat misiunile fiecăruia și lanțul de informare precum și comanda la fața locului. În fața Catedralei între bufetul Expres și cinematograf erau grăniceri și milițieni, la actuala Primărie militari de la Buziaș, în zona Fântânii cu pești, spre Cinematograful Studio și spre Clubul CFR erau milițieni și cadre din USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă a M.I). În dispozitivul meu linear de pe treptele  Operei au apărut securiști în civil, milițieni în uniformă și militari în combinezoane negre din trupele USLA. În această zi, militarii subordonați mie, nu au reținut, arestat, rănit sau împușcat absolut nici o persoană, datorită prelucrării lor, clarviziunii și implicării directe și permanente  în conducerea acestora de către mine. Conform ordinului primit de la divizie, la uzina de apă Plopi l- am trimis pe căpitanul Neagu cu un pluton, la uzina electrică din fața fabricii de bere pe căpitanii Tucă și Sfetcu cu două plutoane și la fabrica de pâine din Circumvalațiunii  pe căpitanii Biriș și Pruneanu cu două plutoane. In nici unul din aceste locuri nu au avut loc inccidente sau arestări, iar dacă Timișoara a avut apă, lumină și pâine ni se datorează nouă celor din Lugoj. Ulterior după ce am plecat noi, în aceste zone au fost incidente soldate și cu morți”

(General-maior r. V.Paul).

Timișoara, marți,19 dec.1989. În plină zi, lângă vitrina cu sticlărie/porțelanuri de viz a vi de magazinul Materna, a explodat o petardă artizanală, iar de la primul etaj de deasupra acestui magazin, a căzut un ochi de geam, în timp ce un bătrân a deschis geamul. Militarii lugojeni din dreapta surprinși au deschis foc instantaneu fără ordin asupra clădirii. Maiorul Paul a alergat la ei și a oprit focul. Gloanțele au lovit peretele de la ultimul etaj fără a răni pe cineva. Bătrânul speriat a coborât jos, a vorbit cu maiorul Paul iar cel care a aruncat petarda a fost arestat de miliție. Maiorul Paul le-a solicitat celor din Lugoj mai multă atenție, stăpânire de sine și să nu se mai repete. Tot în această zi, prin dispozitivul subunității din Lugoj au trecut 2 tineri și o tânără având cca 20 de ani arestați de miliție, care erau români de naționalitate maghiară din zona Tg.Mureș, având asupra lor 2 petarde artizanale și câte un cuțit fiecare de cca 25 cm.

As. Mil. R. R. ”Lt. erou P.Laţcu” Lugoj

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.