Regimentul 90 Infanterie Lugoj, la 100 de ani (8)

Share Button

Transformare. În luna mai 1961, regimentul care avea 3 batalioane de infanterie primește în compunere și un batalion de tancuri, devenind astfel regiment mecanizat. Batalionul de tancuri era organizat doar pe două companii a 10 tancuri în loc de trei companii, din lipsa tancurilor în armata română. Astfel, au fost importate din Uniunea Sovietică 6 tancuri T-34 model 1944 participante la Al Doilea Război Mondial și 15 tancuri T-34 noi din Cehoslovacia, produse prin licență, în total 21 de tancuri și un tractor tanc pentru evacuare (un tanc era la comanda batalionului).

Sabie dispărută. În anul 1967, s-a înființat muzeul unității, prin donații ale unor veterani de război și cu sprijinul Muzeului Militar Central din București. Colonelul Popa Ionel, fost comandant al regimentului, și-a donat sabia de ofițer la acest muzeu (după anul 1990, sabia a dispărut de la muzeu).

Alarmă de luptă. La 22 august 1968, regimentul a fost alarmat timp de 3 luni, fără a fi chemați rezerviști pentru completarea efectivelor de la pace (1.500 la pace + 500 rezerviști = 2.000 militari efectiv complet). Cadrele au fost cazate în cazarmă, iar alarmele se dădeau des, deși la granița României nu era nici o unitate de luptă sovietică, bulgară sau ungară.

Plic strict secret. Între timp, în august 1968, la regiment a sosit un plic strict secret, unde au avut acces doar comandantul de regiment, locțiitorul politic și secretarul de UTC, în care se precizau câteva sarcini: „În cazul invaziei trupelor din Tratatul de la Varșovia, locțiitorul politic, secretarul de UTC, în colaborare cu organele de partid și de stat locale, vor organiza grupe de partizani care să lupte împotriva invadatorilor”. Apoi, în scurt timp, ajungând la concluzia că această metodă de luptă este o aberație, partidul comunist a lansat zvonul cu laserul, care a prins bine la populație, dar mai târziu gestul a fost luat în derâdere de către partenerii din Tratatul de la Varșovia. După câțiva ani, s-a aflat pe surse că, de fapt, a fost un zvon lansat de propaganda lui Ceaușescu cu scopul de a liniști populația și armata, că suntem „puternici și de neînfrânt”. După 1989, s-a aflat că Ceaușescu, de frica rușilor, și-a organizat un plan de fugă din țară în caz de invazie sovietică, iar MApN a precizat că laserul românesc a fost „o gogoașă ceaușistă”.

Încadrare. Din anul 1969, din lipsa subofițerilor de tancuri, s-a trecut la școlarizarea a câte 300 de subofițeri anual, care să mânuiască aceste mașini de luptă pe șenile, care reprezentau forța de izbire a trupelor de uscat. Astfel, în câțiva ani, s-a ajuns parțial la încadrarea fiecărui tanc cu un subofițer comandant de tanc și un subofițer mecanic-conductor, la fel ca în armatele moderne.

Filmul „Mihai Viteazul”. În anul 1971, efective din R. 90 Mc., alături de alte trei regimente, participă la realizarea filmului regizat de Sergiu Nicolaescu.

Inspecție sovietică. În anul 1972, au sosit în regiment un general însoțiți de câțiva ofițeri sovietici. Aceștia au verificat instrucția, tragerile cu armamentul de infanterie și cu tancurile în poligoane. R. 90 Mc., ca de altfel întreaga armată română, se subordona în caz de război cu NATO, Zonei Militare Sud a Tratatului de la Varșovia, care avea comandamentul în sudul Uniunii Sovietice și din care făcea parte Regiunea Militară Odessa, armata României și armata Bulgariei, cu misiuni în Balcani împotriva Greciei și Turciei. Declarația lui Ceaușescu că armata română nu va părăsi teritoriul național în caz de război cu NATO nu o credea nici el. Deoarece, atât armata română cât și cea bulgară, după primele lupte ar fi pierdut mai mult de jumătate din tehnică și muniții, fără posibilități de completare a pierderilor, acestea erau completate din URSS, unde se găseau  mari cantități de materiale de război: tancuri, TAB-uri, avioane, elicoptere, stații de radio, piese de schimb, muniții ș.a.

Deportarea la Transfăgărășan. Începând cu anul 1973, din regiment au fost trimiși sute de militari în termen și cadre la Căpățâneni (Județul Argeș), unde se construia „Șoseaua Transfăgărășan Nicolae Ceaușescu”.

Dotarea cu cai. În anul 1974, unitatea  a cumpărat la ordin doi cai foarte robuști, la prețul de 54.000 lei (echivalentul unui autoturism Skoda) și o căruță metalică, pentru transportul interior de cazarmă. Timp de circa o jumătate de oră, în fiecare sâmbătă, colonelul Panfile Filip, comandant al regimentului și fost cavalerist, se distra călărind un cal pe un teren din spatele unității.

Dotarea cu artilerie. În anul 1976, regimentul primește în compunere și un divizion de artilerie, având 18 tunuri sovietice calibrul 76,2 mm.

Deportarea în Valea Jiului. În anul 1977, în urma revoltei minerilor din Valea Jiului, din regiment au fost trimiși ofițeri și subofițeri împreună cu sute de soldați, care au fost băgați în minele de cărbuni pe serii, în așa fel, încât la suprafață să existe tot timpul și militari înarmați, care să riposteze în cazul că minerii se vor mai revolta.

Dotarea cu TAB-uri. Din  anul 1979, regimentul este dotat cu transportoare amfibii blindate, în total 93 de bucăți (31/batalion – a 10 de companie, 3 de pluton și unul de fiecare grupă a 8 militari), astfel, batalioanele de infanterie au devenit de „infanterie – moto”.

As. Mil. R. R. „Lt. erou P. Laţcu” Lugoj

 

Foto 1: Participarea R.90 Mc. la filmul „Mihai Viteazul”, 1971, alături de alte 3 regimente
Foto 2: Ghiță Birăescu, bibliotecarul unității, R.90 Mc., 1970
Foto 3: Generali și ofițeri sovietici inspectează R.90 Mc.,1972
Foto 4: Defilarea model sovietic a ofițerilor din statul major R.90 Mc., 1968

400

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.