Regimentul 90 Infanterie (UM01140) din Lugoj, la 100 de ani (7)

Infanteriști români în Cehoslovacia,1945
Share Button

Cehoslovacia. În ianuarie 1945, Regimentul 90 Infanterie duce lupte grele în masivul Silika Planina. La data de 12 ianuarie, Compania 3 Infanterie din R. 90 I. a primit ordin să ocupe cota 542. Căpitanul Gheorghe Grigorovici, comandant al companiei, în fruntea subunității, a trecut la atac frontal și a pătruns în adâncimea apărării inamice ocupând cota, dar cu prețul a unui mare număr de soldați, în fruntea cărora a căzut și el eroic. În mai multe situații, deși avea în subordine ofițeri și subofițeri, de fiecare dată el pleca singur în fruntea unei grupe în liniile inamice, luând prizonieri și obținând date despre inamic.

Eliberarea orașului Sv. Martin. La 10 aprilie 1945, R.90 I. în cadrul D.18 I. a înaintat prin rețele de sârmă ghimpată și prin câmpuri de mine 25 km în 24 de ore,  ajungând în dimineața de 11 la marginea de sud  a orașului Sv. Martin, unde s-au întâlnit cu militari din Corpul de armată slovac. Locuitorii orașului i-au primit cu mare entuziasm pe ostașii români, dăruind diviziei un album cu vederi din Slovacia cu următoarea dedicație: „Amintire și recunoștință, din ziua eliberării orașului, trupelor române care au alungat pe inamicul german din orașul nostru”. În urma luptelor, efectivele R.90 I. s-au redus drastic, la cca 700 de militari din 2.800.

Atitudinea locuitorilor cehoslovaci. Deși era iarnă, locuitorii cehoslovaci au refuzat în mai multe situații să-i cazeze temporar pe militarii români în curțile lor pe motiv că: „Ați venit să ne eliberați, nu să ne ocupați!”

Forțarea râului Vah. La 1 mai 1945, Regimentul 90 Infanterie în cadrul D.18 I., în cooperare cu o divizie sovietică, participă la forțarea râului Vah din Cehoslovacia. Trupele germane care erau pe punctul de a fi încercuite au început retragerea, aruncând în aer poduri și uzine, minând căile de comuni-cații. Acționând cu rapiditate, militarii R.90 I. au reușit în unele situații să zădărnicească intențiile criminale ale hitleriștilor, salvând bunuri aparținând poporului cehoslovac.

Revenirea în țară. În luna iulie 1945,  R.90 I. revine în țară, dar nu la Sibiu, el fiind dislocat în garnizoana Cluj, unde va primi denumirea de R.90 I. „Cluj ”.

Dislocarea în Banat. În anul 1952, după 7 ani, regi-mentul este dislocat în Banat la Becicherecul Mic, unde primește o nouă numerotare de R.247 I.

Redislocare.După câteva luni, în anul 1952, regimentul este redislocat la Jebel, pe granița de sud cu Iugoslavia, unde va ocupa un aliniament de apărare bazat pe cazemate, primind o altă numerotare de R.105 I.

Colaborare cu sovieticii. În anul 1955, în urma unei aplicații, roata unui autocamion a trecut peste o pușcă mi-tralieră și i-a strâmbat țeava. Căpitanul, care era șef al înzestrării regimentului, în loc să rezolve problema, a vrut să-l pună la plată pe subofițerul șef de depozit armament, care nu avea nici o vină. Acesta a luat țeava strâmbă și s-a deplasat la Timișoara, la un regiment sovietic, unde subofițerul rus de la depozitul de armament a aruncat țeava la fier vechi și i-a pus în brațe 10 țevi noi, fără nici un document. Imediat, un căpitan de la serviciul de transmisiuni al regimentului s-a deplasat și el la Timișoara cu o stație de radio R105 rusească, care din neglijență a fost scăpată de la  înălțime și mereu era defectă, solicitând piese de schimb. A venit un căpitan inginer rus, i-a dat o cizmă stației și le-au dat o stație nouă.

Revoluția din Ungaria. În luna octombrie 1956, din regiment au fost trimise câteva plutoane (a 31 soldați) pe granița cu Ungaria. În noaptea de 29 octombrie 1956, o companie din regiment, sub comanda locotenentului-major Andronic Teodor, a primit ordin să se deplaseze la Timișoara, unde va participa la evacuarea forțată a studenților maghiari blocați la universitate. În timp ce se apropiau cu coloana de mașini de Timi-șoara, la sud de oraș  se vedeau  scântei ciudate și un zgomot înfricoșător pe toată lungimea șoselei care mergea spre vest. Coloana s-a oprit, neștiind ce se întâmplă, și despre ce este vorba. A fost trimisă o patrulă de cercetare, care a revenit și i-a raportat ofițerului: „Toa’ lent-major! Sunt tancurile rusești din Timișoara care se deplasează spre Ungaria!”. Ajunși la universitate, care era încercuită de securitate, au urcat studenții maghiari în autocamioane și i-au dus într-o cazarmă (un student a refuzat să urce și atunci un sergent vânjos l-a luat ca pe un sac și l-a aruncat în autocamion).

Răzbunare cruntă. A doua zi, la 30 octombrie 1956, la o trecere de graniță în Ungaria, unde se afla locotenentul Gură Vasile, din regiment cu plutonul, a sosit o coloană de tancuri sovietice dinspre Timișoara. Ajunsă la graniță, coloana s-a oprit. Un ofițer sovietic a văzut la cca 200 m în Ungaria un cetățean ungur lângă o căsuță și s-a dus la el. Deodată ungurul a scos pistolul și l-a împușcat pe ofițerul sovietic, după care a fugit în satul din apropiere. La câteva minute după ce l-au adus pe ofițerul rus mort, s-a dat o comandă, tancurile  s-au desfășurat pentru luptă,  apoi au deschis foc cu tunurile asupra satului unde s-a refugiat ungurul, intrând cu tancurile prin sat dărâmând casele, cu oameni și animale la un loc.

Inspecție. În cursul lunii noiembrie, locotenent-colonel Popa Ionel, comandant al regimentului, a inspectat sub-unitățile trimise la granița Ungariei. Ajuns la plutonul locotenentului Gură Vasile, acesta i-a raportat ce s-a întâmplat, apoi a adăugat: „Tovarășe lt.col., toată noaptea se aud bubuituri și se văd lumini dinspre Budapesta, unde sunt rușii, acolo-i război în toată regula. Eu ce mă fac cu opincarii mei dacă vin ungurii peste noi?”. „Stai liniștit, eu am făcut războiul și știu de ce sunt în stare rușii. O să-i facă praf pe unguri! Nu va veni nimeni”, răspunde lt.col..Popa Ionel.

La Lugoj. În urma reluării relațiilor iugoslavo-sovietice, se desființează fâșia de apărare, bazată pe cazemate, din sudul și din vestul Banatului cu Iugoslavia, o parte din unități au fost desființate, iar altele dislocate în alte garnizoane. Regimentul 105 Infanterie era pe lista desființării, dar insistența locotenentului-colonel Popa Ionel, către eșaloanele superioare, de a nu fi desființat acest regiment, deoarece a fost primul regiment românesc înființat în Transilvania după Marea Unire, a salvat regimentul, astfel R.105 I. a fost dislocat în garnizoana Lugoj, revenind la numerotarea originală de R.90 I.

 

Infanteriști români în Cehoslovacia,1945
Căpitanul-erou Gheorghe Grigorovici, 37 de ani, din Vatra Dornei
General de brigadă, veteran de război, Popa Ionel, Lugoj 2005

As. Mil. R. R. „Lt. erou P. Laţcu” Lugoj

575

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.