Sabin V. Drăgoi şi Aron Cotruş

Sabin V. Drăgoi (1894, Selişte, Arad – 1968, București) s-a impus cu impetuozitate, de timpuriu, ca un nume de primă mărime al şcolii componistice româneşti. După ce, în 1922 şi 1923, obţinuse premiul II pentru Cvartetul de coarde în re minor, respectiv menţiunea I pentru Suita de dansuri populare pentru pian la Premiul de Compoziţie „George Enescu”, în anul 1928 a fost recompensat cu premiul I pentru Divertismentul rustic. În acelaşi an, la Bucureşti, a avut loc premiera operei Năpasta, după un libret bazat pe drama omonimă a lui I. L. Caragiale, opusul reprezentând actul de naştere a operei româneşti inspirate din realitatea rurală.

În domeniul folcloristicii, Sabin Drăgoi s-a afirmat ca un creator de şcoală. Cele 122 de melodii din judeţul Caraş şi volumul 303 colinde (premiat de Academia Română în 1933 cu marele premiu „Năsturel”) au prefigurat marea experienţă trăită în matca folclorului bănăţean, concretizată prin realizarea monumentalei Monografii muzicale a comunei Belinţ. 90 melodii cu texte culese, notate şi explicate (Scrisul Românesc, Craiova, 1942, reeditată de subsemnatul la Eurostampa în 2012).

Sabin V. Drăgoi a fost prezent la Lugoj, vechea capitală culturală a românilor bănăţeni, în mai multe rânduri:

– Cu ocazia desfăşurării lucrărilor Adunării Generale Constituante a Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, în 5 decembrie 1926, compozitorul timişorean fiind nominalizat ca membru în comisia artistică (prezidată de Ioan Vidu, Iosif Velceanu şi Filaret Barbu), alături de Ioan Bacău, Antoniu Sequens, Ioachim Perian, Nicolae Lighezan şi dr. Ion Şepeţian.

– Ca membru în comisia examinatoare a absolvenţilor Şcolii Dirijorilor de Cor şi Orchestră, curs organizat de Filaret Barbu, în 7 februarie 1932, la Conservatorul Popular de Muzică din Lugoj.

– Ca invitat, în 27 mai 1934, la concertul Corului Institutorilor din Bucureşti, dirijat de Nicolae Oancea.

– La festivităţile dezvelirii bustului lui Ioan Vidu, în 24 iunie 1934.

– Ca spectator la concertul Corului „Crai-Nou” din Timişoara, dirijat de Lucian Surlaşiu, în 23 februarie 1936.

– În 3 noiembrie 1946, în calitate de membru în juriul festivalului-concurs, prezidat de Mihail Jora, organizat cu prilejul jubileului de 25 de ani al Corului Societăţii „Progresul”.

În 9 octombrie 1927, Sabin Drăgoi a participat la spectacolul prilejuit de Adunarea ASTREI Bănăţene, ca dirijor al Corului „Doina” din Timişoara. Pe scena Teatrului Orăşenesc a fost prezent şi Aron Cotruş, care, după susţinerea unei conferinţe, a recitat poemul Banatul („Eu simt zvâcnindu-mi sub picioare, ruptă-n două, inima Banatului.” –  aluzie la cedarea către Iugoslavia a unei părţi din teritoriul Banatului istoric), compus special pentru manifestarea organizată sub auspiciile ASTREI. Cu acest prilej, au concertat şi corurile lugojene „Lira”, „Progresul” şi Reuniunea Română de Cântări şi Muzică.

Aron Cotruş (1891-1961) a mai fost prezent pe scena teatrului lugojean şi în 11 aprilie 1937 (în acel timp, poetul şi publicistul ardelean era ataşat de presă la Varşovia), în compania scriitorului Peter Neagoe (întors în ţară după 32 de ani), la şezătoarea literară organizată de poetul Grigore Bugarin, directorul revistei „Banatul literar-artistic şi social”, în cadrul unui ciclu de spectacole de propagandă culturală organizate în localităţi bănăţene sub egida revistei. Veniturile rezultate din încasări erau destinate augmentării unui fond pentru ridicarea unui bust lui Horea pe locul supliciului. Şezătoarea a debutat cu prezentarea unei conferinţe (Cu Aron Cotruş peste vremi), urmate de recitările lui Aron Cotruş (poemele Horea şi Ţara), lectura lui Peter Neagoe şi, în final, balada Voievodul Cremene de Grigore Bugarin (din vol. Florile satului), recitată de autor.

Cu ani în urmă, am identificat în arhiva Corului Bisericesc „Ioan Vidu” un exemplar al Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur de Sabin V. Drăgoi (Cartea Românească, Timişoara, 1926), având înscrisă pe pagina I o dedicaţie adresată lui Aron Cotruş: „Poetului Aron Cotruş în semn de sinceră amiciţie şi profundă admiraţie. Timişoara, la 25 sept. 1926 – Sabin V. Drăgoi”. Dedicaţia este însoţită de un text anonim, care justifică prezenţa acestui exemplar, dedicat lui A. Cotruş, în arhiva lugojeană: „Din greşeală, această Liturghie a fost trimisă invers. Din biblioteca muzicală a comp. I. Vidu – donat Corului Bis. «I. Vidu» din Lugoj din partea familiei compozitorului. Lugoj, 1 IX [1]951.” Rezultă că, datorită acestei erori de expediere, exemplarul dedicat lui Cotruș a intrat în posesia lui Vidu, iar exemplarul purtând dedicaţia adresată lui Vidu a fost expediat lui Cotruş. Această realitate este confirmată şi de textul unei scrisori dactilografiate, identificate în interiorul partiturii, adresate de autorul Liturghiei lui Miron Cristea, Patriarhul României, cu un adaus olograf, redactat cu tuş negru, prin care acesta îl roagă pe Cotruş să utilizeze epistola şi un circular (expediat cu aceeaşi ocazie, dar neidentificat), pentru elaborarea unei recenzii a Liturghiei.

Textul epistolei este însoţit de corecturile autorului, realizate cu creion şi tuş negru.

„Sanctitatea Voastră, Înalt Preasfinţite Părinte!

Spiritul bisericii noastre ortodoxe, încă de acum trei decenii, când, cu atâta pietate, ascultam vecernia, utrenia şi Sfânta Liturghie în modesta bisericuţă din satul meu natal, Petriş, a început a avea o înrâurire covârşitoare asupra sufletului meu plăpând.

De atunci, valurile zgomotoase ale vieţii m-au smuls din liniştea patriarhală a satului meu, aruncându-mă fără cruţare din talaz în talaz, din cele mai îndepărtate şi pustii stepe ale Siberiei până la templele din apus ale artei pure avansate, fără însă a putea elimina din sufletul meu sentimentele profunde şi tainice, dragostea mea neţărmurită faţă de biserica mea străbună, faţă de cântările noastre bisericeşti, de o frumuseţe clasică, păstrate şi modulate peste veacuri de sfinţii, cuvioşii şi cucernicii părinţi, ce şi-au închinat viaţa Domnului.

Îndemnat în mod irezistibil de aceste sentimente şi răzimat pe cunoştinţele mele asupra muzicii eline, cât şi pe cele tehnice, acestea însuşite în studii de peste un deceniu, mă simt cel mai fericit creştin, astăzi, când văd ieşind de sub teascuri cea mai recentă compoziţie bisericească a mea: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, o lucrare completă, menită să servească spre lauda lui Dumnezeu şi preamărirea bisericii noastre dreptcredincioase creştine.

Nu am putut lansa această lucrare a mea fără a o închina Aceluia care, astăzi, în România Mare, reprezintă toate aspiraţiile Bisericii Ortodoxe Române, Aceluia care, prin providenţă, s-a străduit şi se străduieşte să înalţe «Casa Domnului» de la ideologia bizantină învechită la nivelul unei ideologii noi, ideologii moderne, impuse de cultura şi civilizaţia epocii în care ne găsim […].”

Urmează textul, redactat olograf, adresat lui Aron Cotruş:

„Dragă Dle Cotruş,

Îţi anexez şi epistola către patriarh, precum şi un circular, pentru ca să Te serveşti de ele la recenzie. Liturghia se poate procura numai la autor.

Cu dragoste şi mulţumire, al D-tale, Sabin V. Drăgoi”.

Constantin-T. STAN