Şcoala Gimnazială de Muzică Filaret Barbu, reper al învăţământului muzical bănăţean

Zilele trecute, o informație din spațiul jurnalistic virtual mi-a atras atenția: cu prilejul festivității înmânării titlului de Cetățean de Onoare, în prima decadă a lunii decembrie, Aurei Twarowska, fosta solistă a Operei de Stat din Viena, ar urma să fie premiată și Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu”.

Nu știu cât temei real are laconica știre, dar conținutul ei pare extrem de firesc și chiar bine-venit într-un oraș al muzicii. După samavolnicul decret prin care, în 1979, erau desființate școlile de muzică (devenite, în cel mai fericit caz, secții de artă pe lângă școli gimnaziale de cultură generală), majoritatea liceelor cu profil muzical și institutele pedagogice de muzică, generații întregi de elevi au fost private de privilegiul unei educații artistice. Evident, același nefast destin l-au avut și școlile de arte vizuale sau cele cu profil coregrafic.

Efectul s-a văzut în timp: tineri fără o viziune estetică a spațiului ambiental, ingineri proiectanți fără cele mai elementare noțiuni de estetică, arhitecți fără sensibilitate artistică (autori ai jalnicelor blocuri cu patru etaje, inestetice și fără cea mai elementară viziune ergonomică, pe care astăzi le privim drept rușinoase relicve ale unei istorii ratate), afoni (la propriu și la figurat), oameni desensibilizați, manelizați, incapabili să vibreze în fața măreției actului cultural autentic.

Kitsch-ul s-a extins precum ambrozia, isteria politichiei a cuprins și a înfierbântat capetele din cele mai diverse categorii socio-profesionale, iar iubitorii de cultură, prietenii muzicii elaborate, ai cărții, ai spectacolelor de teatru, ai muzeelor și ai expozițiilor au devenit o minoritate. O minoritate stânjenitoare pentru o tot mai aglomerată, debusolată, zgomotoasă și rapace lume a agramaților, semidocților și impostorilor cu patalama.

Îmi amintesc, cu tristețe, de ședințele organizate sub egida Inspectoratului Școlar, în anii ’80, când Școala de Muzică nu era nici măcar pomenită, ca și cum nici nu ar fi existat. Dacă știrea privind premierea se va dovedi a fi reală, ar fi un semn de respect pentru opulenta tradiție muzicală a Lugojului, care a dăruit Banatului, patriei și Europei nume prestigioase ale artei sunetelor, reprezentante ale tradiționalelor comunități și confesiuni ce au definit un spațiu european etalon.

În prezent, Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” are o prezență extrem de activă, chiar debordantă, în viața cetății: organizează, anual, Concursul Internațional de Interpretare Pianistică „Clara Peia”, o competiție unică pe plan local și național (specializată în promovarea micilor artiști), participă, bienal, la Simpozionul Internațional din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” (caz unic în învățământul gimnazial bănățean), derulează proiectul „Pianina călătoare” (prin care mesajul muzicii clasice pătrunde în cele mai îndepărtate așezări rurale de pe cuprinsul județului Timiș, dar și în arii geografice limitrofe) și omagiază numele lui George Enescu, întâistătătorul muzicii românești, prin organizarea bienală a Zilei „George Enescu”.

Anul viitor, instituția de muzică lugojeană (o școală vocațională cu un statut privilegiat, singura din provincie, pe plan național, cu program de muzică integrat) va organiza, ca prinos adus jubileului centenar al Marii Uniri, cu suportul Primăriei, prima ediție a Concursului Internațional de Lied „Titus Olariu”. Iată doar câteva repere în măsură să certifice opțiunea Primăriei, onorantă și pentru cetățenii unui oraș cu vocație muzicală, dar și pentru edili. După darul de preț oferit comunității prin excepționalul pian de concert Yamaha, sperăm să fim părtași la un nou gest în măsură să exprime noblețe, rafinament și viziune culturală.

Constantin-T. STAN