Şi la rebus, Tăt Banatu-i fruncea!

Share Button

Banatul nu se dezminte, fiind în fruntea rebusiştilor din România. Spre a nu se crede că este o laudă gratuită (se ştie că bănăţenii sunt şi făloşi) vin în sprijinul afirmaţiei mele cu un argument indubitabil. La cea de a XV-a ediţie-2017 a Concursului de definiţii „Memorialul Gheorghe Dobrescu-jr.”, organizat în memoria valorosului rebusist Gh. Dobrescu-jr., dipărut mult prea devreme din rândurile noastre, de către foştii săi colegi, din Târgovişte.

Pe podium, locurile I şi II au fost ocupate de doi bănăţeni, clasament stabilit de arbitrii târgovişteni, care – spre cinstea lor – s-au dovedit a fi corecţi. Merită să-i amintim şi pe ei. E vorba de Victor Ţârdea, Eugen Mănica şi Ionel Dragomir, „maeştri” ai cuvintelor cruciş-puse. Iată cum arată podiumul memorialului:
Locul I, Gheorghe Crişan Timişoara – 7,599 puncte, premiu 600 lei; Locul II, Vasile Cernicica Cercul rebusist “Evrika” Lugoj (Caransebeş) – 7,578 puncte (de remarcat difernţa infimă dintre cei doi bănăţeni), premiu 400 lei; Locul III Stelian Marinescu Câmpina – 7,548 puncte, premiu 200 lei.

Poate că unii dintre cititorii noştri au sesizat faptul că la Vasile Cernicica apare Lugoj, iar în paranteză Caransebeş. Există o explicaţie. El este “„de facto” din Caransebeş şi “de jure” din Lugoj, fiind cel mai tânăr component al echipei “Evrika”, are doar 52 de ani, faţă de coechipierii old-boys, care au vârste cuprinse între 65 şi 77 de ani. El s-a transferat la Lugoj, în anul 2003, fiind „liber de contract” la acea dată. “Mezinul” Vasile Cernicica este etnic ucrainean, deci el este şi „stranierul” echipei. O fi el „stranierul” echipei, dar cel mai important e faptul că şi-a demonstrat valoarea în mai toate concursurile la care a participat, fiind un abonat al locurilor fruntaşe (exemplu, laureat al memorialului mai sus-amintit în anii 1997 şi 2013, locul 5 în 1994, locul 4 în 1995, locul 3 în 1996, asta ca să ne referim numai la acest concurs). Dar cel mai important e că a fost muşcat de microbul rebusului, afecţiunea devenind incurabilă. Căci cine poate să vină duminică de duminică, făcând naveta Caransebeş – Lugoj şi retur, pe cheltuiala proprie? Numai un bolnav incurabil, “un frumos nebun al micilor oraşe.

Mircea ANGHEL

 

32

Be the first to comment

Lasă un răspuns