Toaca la Lugoj a atins borna şapte, de când s-a reluat vechiul obicei

Share Button

Startul ediției a VII-a a manifestării „Toaca la Lugoj” a fost dat, conform tradiției, de către primarul Francisc Boldea, acţiunea fiind organizată joi, 13 aprilie 2017, la ora 12, în preajma Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”, unde au fost montate 12 toace la care şi-au demonstrat măiestria 50 de copii ai Ansamblului Folcloric „Lugojana”, condus de neobositul coregraf, prof. Puiu Munteanu.

Alături de tinerii ansamblului şi-au demonstrat aptitudinile feţe preoţeşti, consilieri locali şi unul judeţean, funcţionari ai adminstraţiei locale, lugojeni mai „vechi”, dar şi mai noi.

Primarul Boldea a evoluat la o toacă veche de peste o sută de ani (nu ştiu dacă şi la toace vechimea contează, precum la viorile Stradivarius, Guarneri şi Amatti), care a „sunat” foarte bine, demonstrând asistenţei că a învăţat pe de rost partitura, deoarece după ureche nu putea „cânta”, din cauză că părul acoperea fără probleme analizatorii acustico-vestibulari (pentru „buchinenţi”, urechile).

Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, care marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune şi slujbă. Cântecul toacei face legătura între pământ şi cer, între uman şi divin, între ceea ce se cunoaşte şi ceea ce nu se cunoaşte.

„Bătăile de toacă sunt asemuite în lumea ortodoxă cu bătutul piroanelor în mâinile şi picioarele lui Hristos. Cel care bate toaca se gândeşte la cele suferite de Hristos pe Crucea de pe Golgota”, spunea într-o împrejurare Î.P.S. Ioan Selejan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.

Toaca nu este o creaţie pur estetică sau culturală, ci ea este un text liturgic cuprins într-un act liturgic, este o rugăciune, este un mijloc de înălţare a omului la Dumnezeu. Ea începe a fi bătută în Joia Mare, până la Paşti, perioadă când clopotele „amuţesc”.

Mircea ANGHEL

 

Be the first to comment

Lasă un răspuns