Un gând de bine, la 20 de ani

Share Button

Motto:
“Gazetăria este un gen bastard, produs al întâlnirii
social-politicului cu literatura.”
Pamfil  Şeicaru

Se obişnuieşte a se spune precum că presa este cea de a patra putere în stat, sau că ea este “câinele de pază” al democraţiei. În timp, amândouă afirmaţii şi-au dovedit veridicitatea, sau valabilitatea, dacă vreţi. Până acum, nimeni nu a câştigat un război cu presa, iar presa adevărată a reuşit performanţe de neimaginat.

Acum aproape 27 de ani m-am înrolat în rândurile soldaţilor-pompieri, care sunt tot timpul în stare de alertă, ducând o luptă permanentă cu politicianul, ignoranţa, hoţia, corupţia, nedreptatea, abuzul minciuna, manipularea şi alte racile ale unei noi societăţi româneşti aflată în formare, având drept arme cuvântul şi pixul, iar ca scut adevărul şi dreptatea.

Din cei aproape 27 de ani petrecuţi pe tărâmul jurnalisticii, cei mai mulţi şi cei mai frumoşi i-am petrecut în armata Actualităţii, care, iată, a reuşit să atingă frumoasa vârstă de 20 de ani!  Ce repede s-au scurs! A fost parcă mai ieri, când am păşit pe “autostrada informaţională”! E mult, e puţin…?  Cert este faptul că anii au zburat fără a-i observa, aceasta şi pentru faptul că în presă nu există monotonie.

Eşti nevoit să faci zilnic lucruri diferite, întâlnești mereu oameni noi, diferiţi, cu poveștile lor diferite, cu… Dar cu câte situaţii nu te întâlneşti? Privită din afara fenomenului, meseria de jurnalist pare a fi o meserie uşoară. Dar nu este deloc aşa! Este una chiar grea, extrem de solicitantă, plină de dinamism, ce aduce noi provocări în fiecare zi, de care uiţi imediat pentru că în tot ceea ce faci pui suflet, dăruire, abnegaţie.

Prin faptul că un jurnalist este considerat (pe bună dreptate) un formator de opinie, implică și o mare doză de responsabilitate. Mass-media poate influenţa un număr nesperat de mare de oameni prin “produsele”  pe care le produce şi le oferă “pieţei”, fie că e vorba de un articol sau de o ştire difuzată la radio sau televizor.

Desigur că nu vei putea fi niciodată pe placul tuturor şi să ai parte numai de păreri foarte bune, unanime despre tot ceea ce ai scris. Nu ar fi posibil, dar nici de dorit! Atunci când naşti polemici înseamnă că eşti un jurnalist adevărat, viu. Trebuie să dai dovadă de tărie de caracter, să știi să faci față criticilor şi polemicilor îndreptate asupră-ţi, să ai simţul măsurii şi inteligenţa necesară pentru a transforma aceste polemici în “polemici cordiale”.

Depinde numai de tine dacă vei fi un jurnalist îndrăgit, sau unul controversat. Eu rămân la convingerea că un câine este bun, atunci când este rău. Totuşi, binomul, tandemul, sau şi mai bine spus simbioza jurnalist-cititor, ori cititor-jurnalist, nu ar fi posibilă prin lipsa unuia din cei doi factori.

De aceea, la ceas aniversar, urez tuturor cititorilor noştri inteligenţi, pentru că – nu-i aşa? – oamenii inteligenţi citesc ACTUALITATEA, tuturor colaboratorilor noştri care, într-un fel sau altul, fac posibilă apariţia acestei publicaţii de 20 de ani, dar şi micului, dar destoinicului colectiv care trudeşte zi şi noapte, săptămâni, luni şi ani pentru singurul său stăpân, Măria-Sa  CITITORUL, un sincer şi călduros LA MULŢI, MULŢI ANI!

Într-un moment ca toate celelalte, adică de sinceritate,
Mircea ANGHEL

Be the first to comment

Lasă un răspuns