Un mare grafician lugojean, Eugen Keri, pe simezele Galeriei Abraxas, din Augsburg

Deşi plecat din ţară de ani buni, el nu a uitat niciodată Lugojul natal. Ceea ce vine în sprijinul afirmaţiei mele, este şi faptul că în vara anului 2015 a deschis o expoziţie pentru lugojenii lui atât de dragi, într-un spaţiu neconvenţional, la English Pub, la “Colţul de cultură”, expoziţie care s-a bucurat de un real succes, dovada fiind şi faptul că aproape toate lucrările au fost achiziţionate de iubitorii de frumos din urbea noastră (tablouri foarte valoroase, la preţuri “româneşti”, ba unele, pentru prieteni, chiar “lugojeneşti”; mă bucură nespus de mult faptul că am intrat şi eu în posesia unuia dintre ele).

Ajuns la apogeul creaţiei sale artistice, cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de creaţie, Eugen Keri nu putea să nu marcheze acest moment unic –  cum altfel? – decât cu o nouă expoziţie care să-l reprezinte ca om, dar mai ales ca artist.

Expoziţia a fost inaugurată la data de 7 mai şi va fi deschisă până la data de 11 iunie 2017, în Augsburg, la Galeria Abraxas (cea mai mare galerie din regiune, întinzându-se pe o suprafaţă de 380 metri pătraţi). Expoziţia este realizată împreună cu sculptorul Martin Beckers, care a prezentat Instalaţii şi obiecte.

“Grafica mea Forme lineare cuprinde 75 de lucrări şi aparţine perioadei 2014 – 2015. Tehnica folosită este cea mixtă, care este relevată de o diversitate de modalităţi de exprimare.”, ne-a declarat graficianul.

La vernisaj au participat aproximativ 80 de persoane care au vorbit în termeni apologetici despre “risipa” de frumos văzută la această minunată expoziţie. Şi ca expoziţia să aibă tot tacâmul a fost “asezonată” cu reprize muzicale (am uitat să vă spun că maestrul este şi un meloman înrăit de jazz) susţinute de trioul de jazz Roby Band din Bratislava (alcătuit din prieteni de-ai artistului) care au delectat pe cei prezenţi cu un program de swing, din anii 40-50 din repertoriul lui Benny Goodman.

“Expoziţia a fost momentul de vârf al carierei mele de Artist şi a fost o reuşită aşa cum mi-am dorit şi visat: 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de activitate creatoare. Această expoziţie a fost ceea ce am vrut să fac la Galeria “Pro Arte”, din Lugoj, anul trecut, dar n-a fost să fie, din păcate. Cei din Augsburg mi-au acordat această şansă…” a ţinut să mai completeze artistul.

Aş îndrăzni să-i sugerez o idee. Să o “dea în reluare”, pe teren propriu, la Lugoj, la anul (c-aşa-i românul, ca şi lugojeanul, are prezenţă de spirit, dar îi vine mai târziu!).

Şi până la anul poate mai găsim vreun meseriaş să confecţioneze o cheie a oraşului, pe care să i-o oferim artistului şi vreun tipograf să realizeze o diplomă de excelenţă, în acelaşi scop.

El a făcut multe pentru ca Lugojul să fie cunoscut peste hotarele ţării, aşa că propunerea mea nu mi se pare a fi una deplasată. Ba dimpotrivă! Cine are urechi de auzit să audă… iar cine are ochi de văzut să vadă această expoziţie, la Galeria “Pro Arte” din urbea noastră. N-ar fi rău, s-auzim numai de bine!

Mircea ANGHEL